„Fără Hristos, lumea nu are sens (II)”
Data Paștelui și dragostea necondiționată
Provocați de crizele în lanț la care suntem expuși: COVID, Ucraina, Taiwan, criza climatică, criza energetică, iminența războiului mondial, cenzura, sărăcia etc., un grup de oameni de cultură, politicieni, economiști, profesori ai unor mari universități (Harvard, Cornell, Cambridge, Stanford etc.), oameni de știință și artă, oameni de media din mai multe țări au înființat Alianța pentru o Cetățenie Responsabilă (ARC ‒ Alliance for Responsible Citizenship[1]). Comunitatea își propune „să ofere o soluție la marele guvern și la declinul inevitabil”, într-o viziune „plină de speranță”, drept răspuns la întrebările economice, filosofice și culturale fundamentale ale lumii. Printre membrii comitetului de organizare se numără nume cunoscute, precum psihologul Jordan B. Peterson, artistul și scriitorul ortodox Jonathan Pageau, scriitorul Arthur Brooks, istoricul Niall Ferguson sau profesorul Stephen Blackwood (cu care am avut onoarea să realizăm un interviu). Ceea ce au în comun toți acești oameni este o firească respingere a narațiunilor antiumane, antisociale, anticulturale și antipolitice care au inundat lumea noastră.
Desigur, nu putem ști cât de sinceră este această inițiativă și nici cum va sfârși, însă merită semnalată pentru valoarea principiilor care o animă și pentru scopul îndrăzneț pe care și l-a propus. Este foarte posibil să eșueze prin corupție și fărâmițare interioare ca atâtea alte astfel de mișcări ‒ să nu fie! ‒, dar suntem conștienți că nimic omenesc nu este perfect, nici infailibil. Până la proba contrarie, merită să le cunoaștem pledoaria.
Baroneasa Philippa Stroud, CEO a Institutului Legatum[2] și think tanker de prestigiu, spunea, în mesajul său de prezentare a alianței, că avem nevoie să contracarăm narațiunile care au afectat mentalul colectiv, în special prin mijloacele audio-vizuale. Avem nevoie de „o poveste mai bună pentru familie, comunitate și națiune”, căci „poveștile au o uriașă putere de a ne forma pe noi înșine și lumea din jurul nostru, spre bine sau spre rău. Poveștile și valorile pe care ni le împărtășim sunt firele de aur care ne leagă unii de alții, leagă familiile noastre, comunitățile și națiunile noastre de-a lungul generațiilor. Dar în Marea Britanie, la fel ca în multe țări dezvoltate, aceste povești au fost subminate și deconstruite, făcându-ne să ne pierdem încrederea în noi înșine și destrămând structura societății noastre”.
Jonathan Pageau arată că povestea Occidentului secular modern a urmat traiectoria unui mare pendul ce se mișcă între două extreme: între „minunatele realizări științifice și devastatoarele războaie industriale”, între „marele elan către libertate și controlul autoritarian”, între „eradicarea fără precedent a sărăciei și covârșitoarea intensificare a singurătății și disperării”. Scriitorul atrage atenția că această mișcare la extreme nu poate fi imputată doar guvernelor autoritariene sau intereselor corporatiste – deși multe „organizații globaliste accelerează ele însele mecanismele pendulului, încurajând în felul acesta impunerea unui control de sus în jos”. Este deja o narațiune din care se hrănesc toate aspectele lumii moderne, generând viziuni „anti-umane sub aspectul controlului și transhumane sub aspectul valorilor”.
Scriitorul speră că alianța va oferi soluții la următoarele întrebări: „Putem încetini oscilația pendulului, deschizând perspectiva unei lumi echilibrate, cu oameni prosperi în familii sănătoase, integrați în națiuni aflate în relații de cooperare? Putem avea o creștere economică și științifică fără a cădea în megalomanie și tiranie, în haos și disperare? Putem să adunăm laolaltă oameni de bună-credință pentru a răspunde la întrebările grele, dar esențiale, ale omenirii, despre cine suntem sau încotro ne îndreptăm?”.
False teorii catastrofice
Cunoscutul psiholog Jordan Peterson, la rândul lui, semnalează că, în ciuda progresului economic și științific realizat de la Iluminism încoace, omul este tot mai lipsit de o viziune asupra sensului intrinsec al vieții. Cinci secole de raționalism reducționist „au subminat înțelegerea și credința în tradițiile care ne sunt necesare pentru a ne uni și călăuzi”, de aceea am alunecat într-un „haos existențial” din care idolul ideologiei apocaliptice ne face cu mâna. Suntem supuși unui atac continuu al „mesajelor negative, demoralizatoare, sub forma catastrofismului ecologic, a iminenței unui pericol în așteptarea distrugerii biologice”, la care se adaugă degenerarea structurilor sociale și excesele producției industriale.
Conform narațiunii catastrofice, cvasi-religioase în structura ei, „individul este un consumator rapace, prădător și parazit, iar societatea – chiar și mica societate a familiei – un spoliator opresiv, tiranic, în timp ce natura este o victimă neajutorată, fragilă, virginală”. În această viziune, „coșmarul malthusian este pe cale să se împlinească: planeta este nesustenabilă și neîngăduit de suprapopulată”. Nu ne așteaptă decât „molime, anarhie politică și foamete”. De aceea, „o coterie de elite preocupate și presupus experte” consideră că este iminentă „o revoluție mondială profundă – socială, economică și ecologică. Cei care îndrăznesc să sugereze altceva sunt considerați orbi, dacă nu chiar malefici, și reduși la tăcere”.
Care este rezultatul real al acestei false teorii catastrofice? Sărăcirea artificială a populației, crearea la fel de artificială a haosului socio-politic și destrămarea țesăturii sociale într-o polarizare alienantă. Simultan, se extinde „controlul asupra majorității detaliilor vieții noastre de către organizații tot mai gigantice și mai centralizate, deopotrivă guvernamentale și corporative” – control facilitat de tehnologii din ce în ce mai performante și mai invazive.
De aceea, psihologul canadian consideră că a sosit vremea să punem punct narațiunii distructive: „Toată această catastrofizare trebuie să înceteze! Noi, cei de la ARC, nu credem că omenirea se află în mod necesar și inevitabil în pragul dezastrului apocaliptic. Nu credem că oamenii sunt ființe motivate în primul rând de dorința de putere. Nu ne vedem pe noi înșine sau pe concetățenii noștri drept forțe distructive care trăiesc într-o relație alienantă cu lumea naturală”. Dimpotrivă, „bărbații și femeile cu credință și hotărâre, făcuți după chipul lui Dumnezeu, își pot gestiona problemele cu grijă și atenție, astfel încât prosperitatea și oportunitățile să fie disponibile tuturor. Cei care susțin viziunea catastrofei inevitabile sunt niște prizonieri rătăciți în propria lor imaginație limitată și lipsită de credință. Iar cei care plănuiesc să conducă lumea folosind teroarea și forța se dovedesc, prin definiție, nepotriviți pentru locul pe care îl ocupă. Încurajăm dezvoltarea unei alternative care să evite atât tirania, cât și haosul, să fie stabilizatoare, unificatoare și convingătoare pentru bărbați și femei cu judecată sănătoasă și liber arbitru”.
Șase întrebări-cheie
Prima conferință a alianței va avea loc la Londra, între 30 octombrie și 1 noiembrie 2023, și se va concentra pe probleme metafizice, culturale, dar și practice. Evenimentul își propune să inițieze o dezbatere în jurul a șase întrebări care sintetizează crizele societății de astăzi: 1) Cum să ne concepem și să ne construim viața, astfel încât să facem față anxietății și disperării, să fim motivați de credință și speranță, dar și uniți în susținerea unei lumi înfloritoare și prospere? 2) Cum să încurajăm oamenii să reflecteze și să acționeze, astfel încât să-și asume voluntar responsabilitatea pentru ei înșiși, pentru familiile și comunitățile lor? 3) Cum să prețuim și să susținem relațiile conjugale durabile, pașnice, bazate pe sacrificiu, care au în centru creșterea copiilor, de care depind în mod fundamental integritatea psihologică a indivizilor și stabilitatea socială? 4) Cum să beneficiem de geniul inovator al omului, de productivitate și schimbul comercial liber, protejându-ne în același timp de tendințele către autoritarismul orb, îngust și egoist al organizațiilor de succes? 5) Cum să asigurăm furnizarea de energie și alte resurse vitale într-o manieră ieftină, fiabilă, sigură, eficientă și accesibilă pe scară largă? 6) Cum să gestionăm mediul înconjurător într-un mod care să servească în mod real nevoilor tuturor oamenilor astăzi, mâine și în viitor?
În definitiv, indiferent dacă apocalipsa vine mai devreme sau mai târziu, indiferent dacă stihiile întunecate ne ademenesc cu „narațiunile” lor catastrofice, ceea ce contează este ca noi să rămânem în „povestea” lui Dumnezeu și a creației sale, să nu încetăm să o spunem, la rândul nostru, copiilor noștri și tuturor celor apropiați. Și, mai ales, să nu încetăm să o trăim.
Apocalipsă frumoasă!
Tatiana Petrache
[1] https://www.arcforum.com/about/
[2] https://li.com/
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 171 (aprilie 2023)
Revista poate fi achiziționată din:
- Platforma digitală – în format digital online
- Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
- Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate
De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni
Trackbacks and Pingbacks