„M-am îndrăgostit iremediabil de Hristos”
Ascultarea
Unul dintre semnele cele mai evidente ale prezenței spiritului antihristic în lume, cu privire la care avertizează Sfinții Părinți, este răspândirea multor rătăciri care neagă faptul că Dumnezeu a venit în trup. Dacă Dumnezeu nu a venit în lume în trup, atunci trupul poate fi eliminat[1] – prin incinerare, eutanasie, sau prin desfigurarea și denaturarea lui prin transumanism și curentele anticreștine care îi sunt asociate prin duhul lor antihristic.
[1] Patricia Snow, „Trupul şi înmormântarea creştină: problema incinerării”, colecţie de texte „Creștinul și moartea”, Editura Galaxia Gutenberg, 2023, traducere de Irina Bazon.
Întrucât cununa creației lui Dumnezeu este lutul asupra căruia El a suflat duh de viață, vrăjmașii lui Dumnezeu au urmărit și vor urmări întotdeauna scindarea celor două[1], aceasta fiind definiția morții. Această scindare și separare au fost depășite doar prin Întruparea, Patimile și Învierea lui Hristos[2]. Iată de ce antihristul este cel care va aduce această scindare și distrugere a creației. Prin avansarea incredibil de rapidă a transumanismului, acest proces se petrece deja sub ochii noștri, deși, din nefericire, nu mulți au ochi să îl observe.
Disprețul față de trup este îngemănat cu disprețul față de creație și, implicit, cu disprețul față de creștinism ca religie a Întrupării și față de Dumnezeul Întrupat cel Viu, Care lucrează în lume prin intermediul energiilor Sale necreate, prin lucrarea Sa mântuitoare unindu-se Cerul și pământul. Transumanismul, fiind de inspirație demonică, îl seduce pe om cu ispita „depășirii” biologiei pentru a deveni „precum Dumnezeu”: „etern, atotștiutor, atotputernic” prin fuziunea cu tehnologia, până la dispariția ființei umane naturale. „Biologia nu este destin. Nu a fost niciodată mai mult decât o tendință. Nu a fost decât prima modalitate rapidă și murdară a naturii. Cipurile sunt destinul nostru” – scrie omul de știință transumanist Bart Kosko, Ph.D., în cartea sa „Heaven in a Chip” („Raiul într-un cip”)[3].
Evoluția către acest „rai pe pământ” creat cu ajutorul cipurilor nu este însă un proces început recent. Întrucât vine cu completări importante la informațiile din articolele pe care le-am scris pe această temă, am ales să traduc un articol relevant[4], al unui scriitor creștin, Benjamin Wiker, care deține un doctorat în etică teologică la Universitatea Vanderbilt, SUA. El expune rădăcinile transumanismului în darwinism, din care sunt derivate concepte precum transformarea evolutivă continuă și „îmbunătățirea” prin eugenie – în cazul transumanismului se ajunge la tehno-eugenie.
De asemenea, Wiker subliniază că transumaniștii sunt atei, fapt evidențiat și în prezentarea de pe un site transumanist[5] la care scriitorul face referire. Oferim un citat relevant de pe acest site: „Treptat, pe măsură ce lumina rațiunii a început să răsară în lume, conceptul de iad a început să-și piardă puterea. A devenit o relicvă oarecum politic incorectă a unei epoci întunecate apuse, care nu trebuie luată literal sau în serios. În zilele noastre, puțini oameni din lumea civilizată cred că iadul există, deși, ceea ce e destul de ciudat, mulți încă pretind că cred în Dumnezeu. Ei bine, se înșală. În timp ce Dumnezeu, Raiul sau îngerii nu sunt decât fantezii copilărești, cu siguranță iadul există. Este chiar aici, chiar acum. Iadul este peste tot în jurul nostru. Îl trăim, îl respirăm; este realitatea noastră. O realitate guvernată de entropie, în care suferința și moartea sunt deficiențele debilitante pentru fiecare ființă vie”.
Iată viziunea distorsionată a transumaniștilor, care nu își dau seama că, în ambiția lor de a crea cu orice preț un tehnoparadis pe pământ, distrug tocmai acele însușiri care ne fac cu adevărat oameni. Consecința nu va fi eliminarea suferinței și a morții, ci dezumanizarea, la un nivel fără precedent, a umanității și dispariția omului. Pentru a căpăta o înțelegere mai profundă, oferim mai jos traducerea articolului. (Irina Bazon)
Ce este mai exact un post-om? Un fel de robot?
„Primo Posthuman – ediția 3M+ – Mai mult confort, performanță mai bună, preț mai mic”, se menționează într-o reclamă[6]. Primo Posthuman nu are vârstă, are gene înlocuibile, permite diverse upgrade-uri, conține un dispozitiv de detectare a erorilor, va avea mai multe puncte de vedere simultan. Este impermeabil la deteriorările mediului, are un „metacreier” și simțuri „îmbunătățite” și chiar include interșanjabilitatea genurilor.
Încă din 2003, Primo Posthuman se află în primele stadii de proiectare, dar, având în vedere rapiditatea cu care avansează domenii precum nanotehnologia, biotehnologia și ingineria genetică, susținătorii transumanismului se așteaptă ca acesta să devină realitate în următorii cincizeci de ani.
Este transformarea, imaginată utopic, a naturii umane prin tehnologie – nu o tehnologie în afara corpului, ci o fuziune high-tech între om și mașină. Această fuziune, susțin transumaniștii, va constitui faza finală a evoluției, eclipsarea umanității și apariția unui tehnoparadis post-uman, ca produs la ingineriei.
Am putea fi înclinați să-i considerăm pe fanaticii transumaniști doar o altă adunătură de zănatici inofensivi, intoxicați de prea mult science fiction, care se vor limita să-și propage fanteziile utopice și mărginite pe platforme de chat pe Internet, în baruri izolate îmbâcsite și, ocazional, la conferințe puțin frecventate.
Ar fi o greșeală. O necesitate care în curând va deveni evidentă este că ar trebui să privim transumanismul cu cea mai mare seriozitate, pentru a ne pregăti pentru ceea ce C. S. Lewis numea „Ultima Bătălie”. Pentru a înțelege această urgență, trebuie să cercetăm trecutul, prezentul și viitorul mișcării.
Transumaniștii cred că sunt moștenitorii lui Darwin, dar pretind că îl depășesc. Potrivit lui Charles Darwin, toate speciile, inclusiv specia umană, sunt rezultatul selecției naturale care acționează asupra variațiilor aleatorii ale indivizilor. În faimoasa sa carte „Originea speciilor”, publicată în 1859, Darwin a remarcat că crescătorii de animale domestice au reușit să selecteze în mod artificial trăsăturile dorite și să determine transformarea vitelor, porumbeilor, cailor și câinilor, creând tot felul de noi specii domestice interesante într-un timp relativ scurt. Oare nu s-ar putea aplica același tip de reproducere rațională și artificială în cazul ființelor umane?
Temându-se de opinia publică, Darwin nu a susținut în mod deschis selecția controlată a ființelor umane până la publicarea lucrării sale „Originea omului”, în 1871. Până în acel moment, vărul său, Francis Galton, inventase deja termenul de „eugenie” pentru a descrie „știința îmbunătățirii speciei… în special în cazul omului”, o știință care „ar oferi raselor sau grupelor de sânge mai adecvate o șansă mai mare de a prevala rapid față de cele mai puțin potrivite”.
Atât pentru Darwin și Galton, cât și pentru restul susținătorilor mișcării eugenice, scopul eugeniei a fost să scoată producerea și perpetuarea naturii umane de sub imperiul hazardului. Forțele oarbe ale evoluției ne-au oferit un început bun, dar, pentru a avansa și mai mult, trebuia să luăm evoluția în propriile noastre mâini. Pentru Darwin, aceasta însemna că trebuia să „împiedicăm ca membrii nesăbuiți, vicioși și de altfel inferiori ai societății să crească într-un ritm mai rapid decât clasa de oameni mai dotată…”, întrucât progresul „depinde de creșterea numărului de oameni înzestrați cu facultăți intelectuale și morale înalte..”.
Astfel, în darwinism, asistăm la apariția a două aspecte definitorii ale mișcării transumaniste. În primul rând, faptul că natura umană nu este considerată un dat cosmic, ci reprezintă doar o anumită fază a transformării evolutive continue. În al doilea rând, în timp ce ființele umane, din cauza propriei lor neglijențe, pot să cadă mai jos pe scara evoluției, ei ar putea, de asemenea, datorită diligenței lor eugenice, să urce și mai sus, depășind limitele actuale ale naturii umane.
Transumanismul și tehno-eugenia
Pentru transumaniști, „un capitol nou și radical diferit al evoluției este pe cale să înceapă”, însemnând o „explozie a hiper-evoluției autodirijate”, în care „trebuie să lăsăm în urmă trupul și majoritatea abilităților sale evoluate”. Acest rezultat nu va fi atins prin simpla reproducere selectivă de modă veche, ci prin autofabricare iluminată. Evoluția către un nivel și mai avansat presupune „a deveni una cu tehnologiile noastre, călăuziți de dorința noastră rațională de a deveni precum cei mai mari zei imaginari ai noștri: eterni, atotștiutori, atotputernici”.
Acestea sunt aspirațiile mișcării, conform site-ului lor „Transtopia”[7], transtopianismul fiind o ramură a mișcării transumaniste mai largi. Se afirmă că transtopianismul este „încercarea de a realiza întregul potențial al transumanismului, ca modalitate practică de-a ne îmbunătăți (în mod semnificativ) viața în prezent și de a supraviețui schimbărilor radicale viitoare”. Dacă o astfel de dorință deplasată s-ar limita la câteva locuri de pe Internet, nu am avea de ce să ne temem. Dar situația este alta. Transumanismul are susținători în poziții mult mai înalte și mai puternice.
În iunie 2023, a avut loc o amplă conferință la Yale. [Conferința intitulată] „Corpul uman adaptabil: transumanismul și bioetica în secolul 21” a fost cosponsorizată de Grupul de Lucru al Programului Interdisciplinar de Bioetică de la Yale cu privire la Inteligența Artificială, Nanotehnologie și Transumanism. Vorbitorii la conferință au făcut parte dintr-o listă lungă de doctoranzi de la instituții prestigioase din întreaga Americă, aproape toți fiind susținători sinceri ai transformării tehnice a naturii umane.
De exemplu, printre ei a fost Gregory Stock, Ph.D., director al Programului de Medicină, Tehnologie și Societate din cadrul Școlii de Sănătate Publică a UCLA [University of California, Los Angeles] și autor al cărților „Reproiectarea oamenilor: Viitorul nostru genetic inevitabil, proiectarea [prin inginerie] a liniei germinale umane” și „Metaomul”. Un alt vorbitor a fost Gregory Pence, Ph.D., de la Departamentul de filosofie din cadrul Universității din Alabama, Birmingham, care a depus mărturie în susținerea clonării, în fața Congresului SUA în martie 2001. Pence este autorul cărților „Cui îi este frică de clonare?” și „Minunata bioetică nouă”. Conferința a fost condusă de Nick Bostrom, Ph.D., cofondator al „World Transhumanist Association”, care a predat la Yale, dar care s-a mutat la Oxford, unde a devenit bursier postdoctoral al Academiei Britanice și membru al facultății de filosofie. Lista este deschisă, iar lecția este că transumanismul are susținători înfocați în posturi înalte academice.
Și nu doar în mediul academic. Realizarea aspirațiilor transumaniste depinde de cele mai recente tehnologii aplicate corpului uman, în special în domeniul medicinei. Astfel, la atingerea obiectivelor transumaniste contribuie toate progresele din nanotehnologie, biotehnologie, inginerie genetică și clonare. În fond, în foarte multe cazuri, transumanismul este doar forma explicită și rafinată a filosofiei implicite împărtășite de cei care lucrează în aceste domenii. Aceste zone sunt copios finanțate, iar mișcarea transumanistă va avansa odată cu progresele tehnice în nanotehnologie, biotehnologie, inginerie genetică și clonare.
(fragment)
Benjamin Wiker
Traducere de Irina Bazon
[1] Ibidem.
[2] Ibidem.
[3] https://www.amazon.com/Fuzzy-Future-Society-Science-Heaven/dp/0609604465.
[4] https://www.discovery.org/a/1910/.
[5] http://www.euvolution.com/prometheism-transhumanism-posthumanism/transtopa-transhumanism-evolved/intro.html.
[6] https://www.thekurzweillibrary.com/radical-body-design-primo-posthuman.
[7] http://www.euvolution.com/prometheism-transhumanism-posthumanism/transtopa-transhumanism-evolved/intro.html.
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 189 (octombrie 2024)
Revista poate fi achiziționată din:
- Platforma digitală – în format digital online
- Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
- Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate
De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni
Trackbacks and Pingbacks