Woke vs Awake

Cei mai mulți dintre noi trăiesc temându-se de judecata vecinilor și a colegilor, mai mult decât de Judecata de Apoi. Simțim frica de ședințe, de șefi, de examene, de interviuri, de sentințe judecătorești, de mesaje la miezul nopții, de telefoane cu număr ascuns, de amenzi primite prin poștă, dar nu simțim frică de ziua cea de pe urmă. „Despre ziua aceea și despre ceasul acela nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”^{Matei 24:36}. Și totuși, de ea ne este mai puțin frică decât de ziua de scadență la bancă. (L.B.)

Paradoxul trezirii spirituale este cel mai sugestiv reprezentat prin jocul de cuvinte englezo-americane, din „patria-mamă” a curentului de stânga al SUA, legate de politici identitare și dreptate socială. Deși aparent sinonime, între „woke” și „awake”, în mentalul colectiv universal există o diferență fundamentală. Dacă termenul „woke” a pornit de la politici de diversitate, echitate și incluziune, culminând apoteotic cu propaganda LGBTQIA+ până la atingerea pragului de „discriminare inversă” (n.r. – devin discriminați majoritarii, prin presiunea minoritarilor), termenul de „awake”, deși se referă tot la „trezire”, are imprimat în mod nedeclarativ sensul spiritual. Dacă adepții „woke” au pornit lupta împotriva conservatorismului cu dorința de a legitima orice tip de minoritate care se simțea discriminată social, adepții „awake” s-au mobilizat într-o structură de rezistență care activează acum reîntoarcerea la normalitate, la firesc, la tradiții, natură, credință și spiritualitate.

Iar cele două „tabere” se simt nu doar în plan politic, ci și în sfera parenting-ului modern. În timp ce unii părinți jubilează la ideea unei societăți dominate de inteligență artificială și își înscriu copiii la toate cursurile de robotică existente, le cumpără console, căști virtuale, jocuri și echipamente de ultimă generație, alți părinți readuc la viață jocurile rudimentare ale copilăriei de altădată, limitează expunerea la ecrane, pornesc în drumeții prin natură și își înscriu copiii la tabere de cercetași sau activități din sfera meșteșugăritului. Cât unii părinți bifează toată schema obligatorie și opțională de vaccinare, mixând antibiotice, antiinflamatoare și antiseptice după ofertele de sezon ale lanțurilor farmaceutice, alți părinți se reîntorc la leacurile băbești de odinioară, la puterea tămăduitoare a plantelor, la medicina pământului, așa cum a fost ea lăsată de Dumnezeu, și își prepară singuri, acasă, alifii, creme și uleiuri esențiale. Cât unii părinți își validează social statutul prin haine de firmă și brand-uri de lux, alții se reîntorc la bumbac, lână și pânză de in organică. Cât timp unii părinți își lasă nesupravegheați copiii pe rețele de social-media dintre cele mai viciate de propaganda libertinajului, alți părinți își pun expertiza în slujba contracarării acestor efecte: putem aminti aici exemplul lui Paul Fisher, fondatorul Radiant Mobile, care a lansat recent în Statele Unite o nouă rețea de telefonie mobilă pe care el o descrie ca fiind „centrată în jurul lui Dumnezeu, fără pornografie, fără LGBT, fără transgenderism”. Pe când unii se înghesuie în marile metropole, acolo unde luxul și opulența acoperă putregaiul uman, alții se retrag la sate, în anonimat și smerenie.

Cei mai mulți dintre noi trăiesc temându-se de judecata vecinilor și a colegilor, mai mult decât de Judecata de Apoi. Simțim frica de ședințe, de șefi, de examene, de interviuri, de sentințe judecătorești, de mesaje la miezul nopții, de telefoane cu număr ascuns, de amenzi primite prin poștă, dar nu simțim frică de ziua cea de pe urmă. „Despre ziua aceea și despre ceasul acela nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” ^{Matei 24:36}.

Ce anume îi face pe toți să își dorească să fie la fel?

Nu ne este frică de faptul că Legea Supravegherii în Masă a trecut tacit prin Camera Deputaților, că toate datele cu caracter personal vor trece în algoritmii inteligenței artificiale și vor fi folosite tot împotriva noastră, fără niciun control civil sau temei legal de contestare. Nu ne este frică nici de faptul că în China și Coreea de Sud roboții umanoizi au început să fie utilizați în structurile sociale precum serviciile de pază și protecție, în industria de divertisment, în educație și chiar în temple religioase. În tot acest timp, în Europa, expunerea repetată și sistematică la imagini cu roboți umanoizi desensibilizează stimulii refractari, creând un sentiment indus de familiaritate și siguranță. Roboții apar în desenele animate pentru copii nu ca entități abstracte, supuse omului, ca până acum, ci ca parteneri cu drepturi egale cu omul, dar cu super-puteri demne de admirat. Roboții apar imprimați și pe obiecte de uz casnic fără corelație directă (ex: pachet de șervețele de masă), tocmai pentru a infuza toate mediile posibile cu imaginea viitorului sub dominația AI.

După ani de expunere controlată la ideea unui astfel de viitor, mentalul colectiv nu numai că nu mai opune rezistență, ci este modelat până într-acolo încât îmbrățișează cu entuziasm orice propunere de digitalizare în masă. Ca dovadă, în Suedia deja există câteva mii de persoane care au apelat la implantul în palmă a microcipurilor care înlocuiesc cărțile de identitate, cardurile bancare, cheile și portofelele digitale. În paralel, la aproape toate evenimentele mediatizate la nivel global există cel puțin o prezență care elogiază prin discurs sau apariție roboții viitorului. La ediția de anul acesta a binecunoscutei Met Gala, cântăreața Katy Perry, iubita fostului premier al Canadei, a venit costumată într-un robot umanoid care estompa trăsăturile umane, anulând „chipul și asemănarea lui Dumnezeu”.

„A părea” și „a fi”

Iar pentru a-l reține, platforma îi vinde copilului trei lucruri: 1) Îi vinde succesul, într-o formă condensată, vizuală și complet falsificată. Adolescentul vede, zi de zi, ore pe zi, oameni de vârsta lui sau ceva mai mari care par să fi obținut deja tot – bani, faimă, corp perfect, vacanțe, admirație. Aceste imagini sunt un marketing al iluziei, în care a părea reușit este infinit mai profitabil decât a fi. Copilul, care nu are încă instrumentele cognitive să distingă aparența de substanță îl vede, îl crede și își măsoară propria viață față de un standard ireal .2) Îi vinde frumosul artificial sau frumosul exacerbat! Chipurile pe care copilul le vede scrolând sunt aproape fără excepție editate – prin filtre, retușări, aplicații cosmetice automate. Rezultatul este o epidemie globală de anxietate, depresie și tulburări alimentare în rândul adolescenților. 3)Îi vinde apartenența, într-o formă care îl izolează pe măsură ce pare să îl conecteze. Adolescentul scrolează într-un autobuz plin de oameni reali, pe care nu îi vede, către o comunitate imaginată care nu îl vede pe el. Primește like-uri în loc de priviri, reacții în loc de conversații, algoritm în loc de prietenie. Pe măsură ce investește mai mult timp în această formă de apartenență simulată, dezinvestește din cea reală – familia, școala, colegii de clasă, vecinul. O rutină industrială, 6-8 ore pe zi, în care o ființă în formare este expusă unui flux optimizat pentru a-i capta atenția, a-i deforma percepția și a-i atrofia funcțiile cognitive de bază. (a se vedea articolul întreg al prof. Ivan Faina din Rep. Moldova).

    Iar printre cele mai recente mesaje rulate acum în mediile online, care ajung să devină realitatea copiilor noștri, se află unele precum acestea: Olanda, ca și Suedia, Belgia, Danemarca sau Finlanda, a decis că formulări precum „mamă” și „tată” sunt nerecomandate, Ministerul Educației din Țările de Jos cheltuind mai multe zeci de mii de euro pentru un „ghid de limbaj” destinat funcționarilor publici, care le recomandă acestora înlocuirea Zilei Mamei și Zilei Tatălui cu „Ziua Ta”, ca formă de incluziune a tuturor tipurilor de familii non-tradiționaliste. Tot Olanda este cea care a dezbătut în Parlament o lege care permite ca doi bărbați să doneze material ADN pentru a crea un embrion comun din doi bărbați, dar și o lege care permite unei singure persoane să se împerecheze cu ea însăși, pentru a produce un ou auto-fertilizat și apoi să creeze un copil cu un singur părinte biologic! Vorbim de aceeași țară în care eutanasia copiilor este permisă prin Protocolul Groningen începând de la naștere, iar cei de 16 sau 17 ani se pot eutanasia fără acordul părinților.

În același timp, Comisia Europeană a lansat programul noii Strategii pentru Egalitatea LGBTQIA+2026-2030 care propune ca statele membre să recunoască legal schimbarea de gen pe baza autoidentificării – adică în urma unei simple declarații personale, fără obligația unei intervenții medicale, a unui diagnostic psihologic sau a unei operații de schimbare a sexului. Cu alte cuvinte, documentația este gândită în asemenea manieră încât inclusiv copiii pot solicita în baza unei declarații scrise recunoașterea unui alt sex , fără a avea nevoie de acordul părinților sau al altei peroane adulte. În paralel cu distrugerea ideii de familie tradițională, de identitate umană, socială și culturală, lumea este zguduită nu doar ideologic, ci și religios. În marile țări Europene precum Franța, Olanda, Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Portugalia, Belgia și Spania, bisericile creștine sunt incendiate, pe când în Nigeria au fost uciși, în ultimul an, mai mulți creștini decât palestinieni în Gaza, deși presa internațională nu raportează nimic pe acest subiect.

Aceasta este inversiunea satanică a vremurilor noastre: Răul se îmbracă în hainele Binelui, pe când Binele este crucificat ca Rău. Ca și în Vinerea Mare.

Lavinia Bădeanu strateg în comunicare

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 210 (iulie 2026)

Revista poate fi achiziționată din:

• Platforma digitală – în format digital online
• Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
• Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

la revista în format digital online, de AICI

în format tipărit, cu livrare în România, de AICI