Ascultarea
„Nu am nimic, dar mă simt foarte bogat!”
Sunt preot de peste zece ani, am ascultat mii de spovedanii, dintre care multe ale unor cupluri căsătorite. Vedem o paradigmă foarte frecventă care se întâmplă atât în biserică, cât și în societatea seculară, vedem oameni care se căsătoresc, au un prim copil, iar după 4-5 ani de căsătorie, înainte de a mai avea copii, ajung într-o zonă periculoasă, intră pe o cale care îi conduce spre distrugere și divorț. Aici apar cei patru călăreți apocaliptici: critica, disprețul, defensiva și blocarea. Acestea sunt în mod normal înțelese ca fiind lucrurile care precipită un divorț, fie că este vorba de un divorț real sau doar de o fractură a relației.(Pr. Moise McPherson)
Ceea ce nu discutăm în societate este cum de atât de multe cupluri ajung aici, în același loc, în același interval de timp, cu aceeași dinamică. Pentru că toată lumea ajunge să se întâlnească, să se înțeleagă și să aibă personalități congruente și totuși, după patru-cinci ani, unii spun chiar șapte, ajung într-un scenariu în care nu mai vor să fie căsătoriți.
Ceea ce vreau să fac e să ne întoarcem la Grădina Raiului. De fapt, aș spune că toate relațiile fără pocăință sfârșesc prin a oglindi aceeași dinamică ce s-a întâmplat între Adam și Eva în Grădina Raiului. Dar să ne amintim ce s-a întâmplat acolo: Eva a fost prima care a fost ispitită și a mâncat fructul. Și de ce a fost ea ispitită? Sfântul Isaac Sirul spune că a fost ispitită de uzurparea autorității lui Adam. Ea a vrut să mănânce prima din fruct și să aibă ceea ce ea credea că este ceva special, chiar la limita magiei, prin care să devină ca Dumnezeu, și a vrut să facă asta înaintea soțului ei.
Și vedem în mod constant această temă, că femeile sunt tentate mai ales de această dinamică, de a dori să aibă autoritatea în relație. Acesta este motivul pentru care, când privești atâția oameni care se întâlnesc și vezi diversitatea personalităților și modul în care femeile interacționează cu partenerii lor, vezi că femeile au o mulțime de dorințe, vor ca soțul, vor ca partenerul să asculte și toate astea până când se căsătoresc, iar apoi ce se spune în ziua căsătoriei? Toți oamenii se ridică în picioare și dau sfaturi, și ce spun? „Soție fericită – viață fericită”. Totul e ca soțul să-i facă loc soției ca ea cumva să ghideze și să conducă și să domine relația.
De fapt, aș spune că majoritatea rupturilor de relații au loc din cauza acestei dinamici: soția sau femeia în relație încearcă să ia cea mai mare parte din plăcintă, ea încearcă să preia controlul asupra relației și să facă ca totul să se învârtă în jurul ei și al capriciilor, dorințelor, personalității ei, al felului în care vede ea lucrurile. Chiar și faptul că atunci când ne căsătorim spunem în mod constant: este ziua ei specială, va face ea așa cum vrea. Nu este o relație 50%-50%. Într-o relație sănătoasă această dinamică nu există.
Dar pentru că lucrăm după un model vechi, modelul de dinainte de cădere, în care soția încearcă să preia supremația, ce se întâmplă cu soțul, care e exact ca Adam? În primul rând, el a urmat-o pe Eva, nu pe Dumnezeu. Eva a spus: Iată fructul, mi-a fost dat de șarpele ispititor, și este bun. Și Adam a ascultat-o pe Eva. În acel moment toată istoria omenirii s-a schimbat, pentru că ceea ce ar fi trebuit să facă Adam era să spună: „Nu, eu Îl urmez pe Dumnezeu, nu urmez acestei dorințe!”
Abandonarea răspunderii
Și dacă ne uităm, chiar până în zilele noastre moderne, și cam în tot ce se întâmplă în cultura noastră, iată ce găsim: o mulțime de bărbați pasivi care nu-L urmează pe Dumnezeu, nu au convingeri, nu vor să conducă, nu vor să preia autoritatea, și care spun: „Sigur, dacă tu vrei să faci asta, eu te urmez!” De fapt, acesta este motivul pentru care acea cultură misogină de tip pilula roșie nu este decât o glumă. Este ca și cum ai spune: Femeile au cam distrus cultura din cauza feminismului și au preluat controlul și toate astea. Ei bine, cine le-a dat asta? Bărbații! Ei au spus: „Vrei să conduci, vrei să preiei cultura, vrei să faci toate aceste lucruri? Nouă nu ne pasă, vom face un pas înapoi și vă vom lăsa să le faceți voi!” Această lene și neascultare față de Dumnezeu este cea care îi afectează continuu pe bărbați. Ei nu reușesc să ia poziție verticală și să urmeze voia lui Dumnezeu și, în schimb, spun pur și simplu: Bine, o să mă las purtat de valul „soție fericită – viață fericită”. Ei nu vor conflict, nu vor dezacord, nu vor să spună: „Nu!”, dar căsniciile funcționează doar atunci când soțul are autoritate.
Acum, care e a doua dinamică a lui Adam? A doua dinamică a lui Adam este cea despre care tocmai am vorbit: învinovățirea. Când Dumnezeu a venit la Adam… Sfinții Părinți, Sfinții Bisericii spun că e un punct de cotitură foarte important când Dumnezeu l-a întrebat pe Adam ce s-a întâmplat. Ei spun că dacă Adam s-ar fi pocăit, Dumnezeu nu l-ar fi alungat din Grădină. Dar în loc să se pocăiască, Adam nu numai că s-a întors împotriva Evei, dar s-a întors și împotriva lui Dumnezeu și, practic, a spus: „Tu ai creat această dinamică pentru că Tu mi-ai dat această femeie.” Și Adam nu și-a asumat nici o responsabilitate. Astăzi avem o cultură aproape lipsită de bărbăție, pentru că bărbații nu își asumă responsabilitatea, fug de responsabilitate, fug de maturizare, fug de a avea familii mari, fug de a avea copii, fug de a munci din greu. Ei vor să se retragă, să facă niște bani, să aibă un hobby, să-și trimită soția la muncă ca să facă bani, să aibă 1-2 copii și atât.
Și nu este vorba doar despre bărbații necredincioși, ci despre majoritatea bărbaților occidentali, atât cei care se declară creștini, cât și cei care nu sunt creștini. Ei vor o viață cu o cruce ușoară, vor o viață fără luptă, fără agitație, fără distrageri, vor să o păstreze ușoară, și fug de autoritatea pe care le-a dat-o Dumnezeu. Așa că, atunci când oamenii aceștia intră în căsătorie, ce se întâmplă? Se întâlnesc, soția domină, viitoarea soție domină, bărbatul începe să renunțe pentru că își spune: „Ei bine, dacă pot obține ceea ce vreau din această relație, o voi lăsa pe ea să o conducă și nu va mai trebui să o fac eu”. Se căsătoresc, lucrurile merg bine, apoi decid să aibă copii. Și apoi „bum”, în momentul în care au copii, dintr-o dată, în decurs de aproximativ un an, soția realizează: „Nu m-am măritat cu un bărbat, nu m-am măritat cu cineva care va prelua controlul, care va conduce, care ne va da o direcție, care se va implica, m-am măritat cu cineva care și-a organizat viața făcându-mi mie loc să domin totul!” Și acum soția este supărată, e frustrată și dezamăgită, acum va spune: „Îi spun mereu ce să facă, îl cicălesc, fac asta, e neimplicat, e asta și asta.” Dar asta a fost dinamica, a fost acceptabilă până aici. Și apoi, Doamne ferește, dacă încep să aibă mai mulți copii. Atunci lucrurile chiar încep să implodeze, pentru că în acel moment ea conduce complet spectacolul și este epuizată până peste cap.
Și chiar așa se spune, a existat un studiu recent și le-au întrebat pe femei: Care este cel mai dificil copil al tău? Iar răspunsul predominant a fost: „Soțul”. Pentru că soțul nu își îndeplinește rolul în cadrul căsniciei. De aceea, din toate punctele de vedere, atunci când cuplurile ajung la 40 de ani, indiferent dacă sunt sau nu „divorțate”, practic sunt divorțate. Adică eu știu cupluri care sunt în afara Bisericii și care nici măcar nu interacționează. Soțul plătește facturile și nu interacționează cu soția. Și nici cu copiii. Această dinamică a creat asta.
Respectul care naște dragostea
Așadar, ce trebuie să facem? Care sunt pașii pe care să îi faci, dacă vrei să ai o relație bună pe termen lung? Pentru că treaba este că atât soțul, cât și soția trebuie să lupte împotriva păcatelor strămoșilor lor. Ei trebuie să înțeleagă în mod activ că avem ispite și înclinații și că trebuie să luptăm împotriva acestora prin pocăință. Numărul 1: soția trebuie să cedeze activ controlul relației bărbatului. Ea trebuie să facă acest lucru într-un mod foarte conștient.
Așa cum am spus, bărbații sunt intimidați în multe feluri în comunicarea cu femeile, pentru că la femei comunicarea funcționează diferit față de bărbați. Bărbații sunt foarte logici, strategici, orientați spre probleme. Femeile, și acest lucru nu este deloc greșit, sunt mai concentrate pe emoție, pe interpersonal, pe dinamică, pe relație, pe toate aceste lucruri diferite pe care un bărbat de multe ori nici nu le vede. Și astfel, când vine vorba de bărbați care se luptă pentru controlul căsniciei, când intră în acest fel de bătălie a cuvintelor cu soția lor, ei se simt complet și absolut depășiți și se retrag.
Așadar, soția trebuie să își dea seama că soțul ei are deficiențe și că este tentat să se retragă din responsabilitate, iar ea trebuie să îl încurajeze continuu și să îl motiveze, într-un mod pozitiv, prin iubire, încurajare, recunoștință, cuvinte amabile, să-i spună: „Nu, dragul meu, tu ești cel care trebuie să ia decizii!”
Și apoi, ce trebuie să facă bărbatul în primul și în primul rând? Bărbatul trebuie să își centreze viața în jurul lui Hristos. Dacă viața unui bărbat nu este centrată în jurul lui Hristos, atunci e centrată în jurul unei grămezi de prostii: bani, averi, femei, carieră… Orice ar fi, el se va orienta spre ceea ce este centrat. Bărbatul trebuie să se centreze însă pe Dumnezeu și să înțeleagă că este un imperativ de la Dumnezeu ca el să-și folosească toate abilitățile de conducere pentru a-i ajuta și susține pe oamenii din jurul lui. Conducerea nu este pentru a-i face viața mai ușoară. Viața unui bun lider este chiar mai grea. Scopul conducerii sale și al asumării responsabilității este de a ușura sarcina oamenilor din jurul său, astfel încât soția să poată crește copiii având alături un soț puternic care are o viziune, care poate conduce, care poate rezolva probleme.
Numărul 2: bărbatul trebuie să înceteze să dea vina pe soție și pe alți oameni pentru ceea ce se întâmplă în viața lui. El trebuie să aibă convingerea fermă că va face tot ce este necesar pentru a rezolva problemele din viața lor, că își va asuma responsabilitățile și că, cu ajutorul lui Dumnezeu, va conduce corabia vieții lor. De atâtea ori un bărbat ratează acest obiectiv pentru că dă vina pe soție că este prea emotivă, că angajatorii nu îl plătesc suficient, că oamenii profită de el, pentru toate aceste lucruri diferite, și uită să acceseze ceea ce trebuie să acceseze, și anume responsabilitatea proprie. Și ce trebuie să facă el? Trebuie să accepte lucrurile nedrepte din viața lui și să încerce să le schimbe pe cât de bine poate.
Dinamica în căsnicie, dacă ne uităm la scrierile Sfântului Pavel, presupune ca soția să-l respecte și să-l respecte pe soț, în mod activ, pentru că aceasta este o încercare, o luptă pe care ea trebuie să o ducă, iar soțul să-și iubească în mod activ soția. El trebuie să se străduiască să-și deschidă inima, să o copleșească cu afecțiune, să o copleșească cu acea dragoste și acea tandrețe și acea bunătate care pentru bărbați pot fi dificil de înțeles. Uităm că soția trebuie să fie iubită, iar soția trebuie să își amintească că soțul trebuie să fie respectat. Dacă construim relația pe inversarea păcatelor strămoșilor noștri și pe înțelegerea rolurilor noastre potrivite și a dinamicii prin care ne ajutăm reciproc, chiar dacă este incredibil de greu, vom fi maturi, iubitori, respectuoși, afectuoși și, mai presus de toate, așa cum a spus Sfântul Paisie, recunoscători. Recunoștința îi va ține pe cei doi soți împreună. De pe ChilieAthonita.ro
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 190 (noiembrie 2024)
Revista poate fi achiziționată din:
- Platforma digitală – în format digital online
- Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
- Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate
De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni
Trackbacks and Pingbacks