Numai împreună cu Hristos putem birui!

Citeam ieri un articol pe unul dintre portalurile serviciilor secrete din România, în care se deplângea faptul că Temu, Shein, AliExpress, Trendyol aduc României pierderi anuale de miliarde de euro. Oricine ar putea crede, la prima vedere, că aceste companii bagă mâna în buzunarul statului român de unde sustrag zilnic milioane de euro cu care fug în China. De fapt, banii la care se face referire nu sunt altceva decât taxele pe care statul român le-ar încasa de la propriul popor pentru acele produse. Deci este vorba de câteva miliarde de dolari care rămân în buzunarele românilor ce cumpără bunuri cu un preţ sub 150 de dolari, fără să mai plătească taxe la stat. Şi să nu vă închipuiţi că suntem singurii privilegiați care beneficiem de această scutire. În toată Europa se petrece la fel, potrivit legilor comunitare, însă la noi se dorește restrângerea şi a acestui drept, ca un nou experiment fiscal pe seama populaţiei.

Poate vă veți întreba: nu ar putea oare taxele acestea să îmbogăţească statul român, astfel încât nouă tuturor să ne fie mai bine? Asemenea „texte” ne sunt cunoscute încă din comunism, când se spunea că noi suntem bogaţi, pentru că statul român este bogat. În realitate, fiecare dintre noi ne simţeam destul de săraci, neavând decât mijloacele minime de trai. Atunci însă exista măcar jumătate de adevăr, căci statul român chiar era bogat în raport cu majoritatea statelor lumii, nemaiavând datorii externe, şi chiar se baza pe o agricultură şi industrie puternice, fiind o forță între ţările lumii.

Astăzi, nici măcar jumătatea de adevăr nu mai stă în picioare. Nu numai că poporul sărăceşte cu fiecare zi, dar statul sărăceşte de mii de ori mai mult, şi nu pentru că noi consumăm, ci pentru că banii noştri adunaţi din taxe sunt risipiţi sau transferaţi în conturi Pharma, în conturi pentru înarmare, în conturi pentru diferite contracte gen autostrada Bechtel, de care nu mai pomeneşte nimeni nimic, sau alte afaceri ce rămân anonime, iar restul, firimiturile, cad în buzunarele guvernanţilor corupţi.

Aşadar, pentru a echilibra, chipurile, situaţia, trebuie să se taxeze nu numai tot ceea ce consumă românul şi propietăţile acestuia, chiar şi cele intelectuale, dar şi simplul fapt că românul există fizic pe teritoriul României. Asta, ca să compensăm măcar în parte faptul că majoritatea companiilor de succes din România, întâmplător 80% străine, nu plătesc nici un ban la bugetul statului, pe motiv că nu au, săracele!, nici un profit. După cum ne-am obişnuit din primele zile de după Revoluţie cu ajutoarele aduse din străinătate (când tirurile veneau cu haine vechi și se întorceau cu obiecte de patrimoniu), tot aşa, ei investesc aici pentru a ne susţine economia naţională, chiar dacă sunt mai mult pe pierdere decât pe profit, după cum declară. Şi cu toate că lucrează „pe nimic”, aceste companii au totuși un succes fabulos, în timp ce românii care ar vrea să le concureze nu au nici o şansă. Motivul e simplu: românii ar vrea să câştige bani pe munca lor şi, în plus, ei chiar trebuie să plătească taxe la stat, deloc mici, ca şi statul român să aibă din ce trăi şi guvernanţii din ce aduna, că aşa spune Evanghelia: „Să nu legi gura boului care treieră.”

Adevărata boală a comunismului

Glumim noi, dar situaţia este mai mult decât dramatică. Români împotriva românilor, români puşi, precum arendaşii de la începutul secolului al XX-lea, să expolieze poporul român, în numele marii cauze a statului român – care este sărac. Nu mai discutăm cum a fost sărăcit statul român, deşi de 35 de ani încoace urmăm cu entuziasm recomandările FMI şi ale Băncii Mondiale pentru redresarea economiei. Am ajuns să nu mai producem aproape nimic în România, afară de ceea ce ne dă pământul – pământ care, și acesta, aparține în proporție de 60% străinilor.

În fine, toate aceste năpaste vin peste noi, nu numai pentru că străinii ar fi răi şi îşi urmăresc interesul călcând peste cadavre, sau pentru că geopolitic suntem prea importanţi, ca să fim lăsaţi din mână, şi suntem trataţi ca o ţară bananieră. Vin mai ales, pentru că, după căderea regimului Ceauşescu, nu am înțeles care este adevărata boală a comunismului: divizarea poporului, ruperea legăturilor interne ale neamului, dar, mai ales, slăbirea relaţiei vii a omului cu Dumnezeu şi cu aproapele. Comunismul a distrus complet nu numai breslele, ci și orice formă de comuniune şi comunitate. Comunităţile, în mod paradoxal, reprezentau duşmanii cei mai mari ai comunismului. Aşa că, prin duhul delaţiunii, prin atacul şi distrugerea oricărei forme de comunicare pe orizontală, de asociere prietenească la nivel de grupuri şi comunitate, erau dizolvate cu rapiditate, sub motivul că sunt grupuri antistatale, anticomuniste, antinaţionale etc. Iar dacă vreun Părinte duhovnicesc precum Sfântul Constantin Sârbu, Părintele Dimitrie Bejan şi mulţi alţii aduceau oamenii împreună uniți în Hristos, erau hărţuiţi, interzişi sau chiar omorâţi.

În acest context a venit Revoluţia, când mulţi români au crezut că, dacă moare Ceauşescu, toate problemele se vor aranja. Însă, duhul dezbinării neamului, al aneantizării oricărui fel de aşezare comunitară care îl preceda, de altfel, pe Ceauşescu, era, de fapt, răul cel mai mare, fiind nu altul decât lucrarea esenţială a demonului comunismului, a celui rău în general. Parcă văd rânjetul acestui duh al dezbinării egoiste care se amuza de faptul că noi credeam că am scăpat, când forţelor alienării centrifugale a comunităţilor sau ale tensiunii centripetale a egoismului li se dădea o nouă libertate de manifestare pentru a distruge ce mai era de distrus în neamul nostru.

Astfel că mai toate formele de întreprindere românească au trebuit să treacă prin acelaşi fenomen de dizolvare centrifugală pe care îl trăiau oamenii, dezlănţuiţi acum, în care se putea citi mult mai uşor sărăcia, împuţinarea sufletească la care îi dusese comunismul. Şi după ce am distrus toate realizările materiale ale comunismului, ca şi cum nu ar fi fost ale noastre, am constatat că nu mai avem din ce să trăim şi am emigrat, tot singuri, în Occident, unde unii au reuşit să redescopere totuși în Biserică micile comunităţi, pentru a se însănătoşi în sensul acesta comunitar.

Cum ar fi arătat ţara noastră, dacă, după căderea comunismului, liberi acum, am fi cultivat acel sentiment de comuniune şi jertfă pentru neam pe care l-am trăit în zilele Revoluţiei? Ce s-ar fi întâmplat dacă, în loc să ne avântăm în lupte politice, am fi umplut bisericile şi lumea în care trăiam de fapte de dăruire faţă de aproapele, de duhul iertării, de dragostea pe care Hristos o revarsă peste noi? Unde am fi fost acum, dacă, în loc să alergăm la desfrânări şi avorturi, ne-am fi făcut familii puternice cu mulţi copiii şi ne-am fi unit pentru a apăra valorile morale pentru viitorul copiilor noştri? Sau cum ar fi fost să spunem „Nu!” străinilor şi să ne ridicăm propria industrie şi agricultură la nivelul competenţelor excepţionale pe care le aveau românii atunci?

 Secretul este unirea!

Desigur, am fi fost una dintre cele mai importante ţări din Europa, iar românii care ar fi trăit în Occident nu ar fi fost decât ambasadorii culturali sau economici ai poporului român, nu cetățeni de mâna a doua și forță de muncă ieftină. Veţi spune că acestea nu ar fi fost posibile, pentru că nu ne-ar fi lăsat străinii, însă cred că, dacă noi ne-am fi unit în jurul Lui Dumnezeu, El Însuşi ar fi pus mâna Sa pentru a ne apăra, cum ar face-o şi astăzi, dacă ar vedea că suntem cu adevărat poporul lui dreptslăvitor.

Acum vreo 13 ani am avut prilejul să-l întâlnesc pe unul dintre cei care, prin poziţia sa, cunoştea destul de bine ce se întâmplă la nivelul cel mai înalt în lume. Am purtat o discuţie scurtă în care eu deplângeam faptul că pornografia şi homosexualitatea vor duce la disoluţia tineretului, dacă nu facem ceva ca să ne împotrivim. Ei bine, el mi-a răspuns atunci că nici nu ne imaginăm noi cât de puţini sunt cei care se află la butoanele acestei lumi şi guvernează această alienare morală a popoarelor. Ceea ce nu ştim şi ei ne ţin ascuns, îmi spunea, este faptul că, dacă am fi uniţi, am fi de neînvins. În noi stă soluția, în conştientizarea puterii pe care ţi-o dă unirea, dragostea, jertfa – şi toate acestea în Hristos. Numai aşa vom putea rezista, pentru că numai aşa vom constitui o armată. Altfel, ca indivizi izolaţi, măcinaţi lăuntric de tot felul de patimi, vanităţi şi egoisme, suntem cele mai uşoare victime ale sistemelor infernale care au ajuns să conducă lumea.

Aşadar, secretul este unirea, şi chiar este un secret, deşi pare că toată lumea îl cunoaşte. Dar nu vorbim de uniri ideologice, ci în primul rând de unirea cea dintre noi, de iertarea aproapelui, de a ne dedica unei cauze a comunității, lăsând la o parte egoismul nostru, renunțând puțin la confort. Să strigăm împreună împotriva răutăţilor, a nedreptăţilor pe care guvernanţii noştri, condiţionaţi de străini, le îndreaptă împotriva poporului! Dar fără patimă, fără ură, ci cu durere. Mai ales să strigăm din toată inima la Hristos, ca să pună El mână de ajutor, cu gândul că a venit „vremea să lucreze Domnul” ^{Cf. Psalmul 118:126}. Adică suntem pregătiţi să-L primim în inima noastră, curăţind-o după putere de toate buruienile păcatului.

Să nu ne fie frică că vom fi învinşi, căci în Hristos nu există înfrângere! Ca pe vremea Proorocului Ilie, Dumnezeu poate lucra prin puţini, ca şi prin mulţi. Este de ajuns să înţelegem, precum Ilie, că mai sunt în neamul acesta 7000 care nu şi-au plecat genunchiul lui Baal şi pentru ei Domnul încă ne ţine şi ne pregăteşte chiar întoarcerea poporului român din stăpânirea babiloniană. Numai să credem în El, să-i cinstim casa şi slujbele, şi să dovedim că suntem cu adevăr fii ai Săi, iubindu-ne unul pe altul, așa cum ne iubeşte El pe noi.

Virgiliu Gheorghe Vlăescu

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 200 (septembrie 2025)

Revista poate fi achiziționată din:

• Platforma digitală – în format digital online
• Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
• Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

la revista în format digital online, de AICI

în format tipărit, cu livrare în România, de AICI