A fi erou – în zilele noastre

„Mâinile unui Rege sunt mâini de tămăduitor” – J.R.R. Tolkien

Deși în acest număr al revistei aducem în prim-plan două chipuri luminoase de sfinte femei – sfințenia nefiind, în esență, decât adevăratul eroism duhovnicesc –, aș dori să mă opresc aici asupra eroismului masculin. Alegerea nu este deloc întâmplătoare. Trăim într-o vreme în care bărbaților pare că li se oferă tot mai puține prilejuri de a-și împlini menirea de eroi. Gândul acesta mi s-a confirmat și recent, într-o discuție purtată cu un prieten, în care încercam să conturăm ce înseamnă astăzi idealul bărbăției și al eroismului. I-am evocat, între altele, figura lui Aragorn din epopeea lui Tolkien, „Stăpânul inelelor” – unul dintre puținele personaje ale literaturii moderne care întruchipează, cu noblețe și discreție, arhetipul Eroului și al Regelui: curajos, dar răbdător; competent, dar smerit; puternic, dar jertfelnic; cuceritor, dar credincios dragostei sale; cu autoritate, dar plin de compasiune pentru fiecare.

De acord cu mine în privința lui Aragorn, interlocutorul mi-a replicat: „Dar noi, bărbații de azi, unde mai putem purta marile bătălii? Eu zic că e un eroism și să cari sacoșele de la piață, nu crezi?” Și da, avea dreptate. Într-o lume în care familia este tot mai fragilă, în care rolurile de soț și soție, de tată și mamă sunt tot mai adesea răstălmăcite sau abandonate, în care dragostea e prezentată ca o vânătoare de plăceri și satisfacții imediate, a fi un soț devotat, un tată prezent, un bărbat statornic este, cu adevărat, un eroism.

Totuși, îndrăznesc să spun – chiar dacă spiritul feminist al zilelor noastre îmi va contesta îndrăzneala – că femeia nu are nevoie, în primul rând, ca bărbatul ei să-i care sacoșele, nici să-i fie coleg în treburile casnice, deși în egoismul ei de o mie de ori ar prefera să-l aibă în preajmă decât să-l vadă erou. Și totuși, societatea de azi, familia de azi, femeia de azi au o nevoie vitală ca bărbatul să fie erou. Ca tată, soț, frate, prieten, stă în firea lui să apere „grădina” – paradisul – acel spațiu sacru al familiei, al ordinii, al lumii așezate după legea lui Dumnezeu. Să păzească chiar cu prețul vieții hotarele ce ne despart de haos, de absurd, de barbarie, de forțele iraționale ale răului.

Iar un bărbat care nu devine erou nu și-a atins scopul, pentru că în orice bărbat a pus Dumnezeu o forță uriașă, o energie fundamentală, o capacitate uimitoare de a apăra, de a sluji prin competență, prin autoritate, prin curaj, prin sacrificiu. Din păcate, mult prea adesea, această putere interioară se risipește în zadar, ba uneori chiar este deviată distructiv și autodistructiv împotriva celor dragi sau împotriva societății. Rostul lui însă este să ducă lupta cea bună împotriva balaurilor haosului și ai morții care ne amenință.

Vi se pare patetic? Doar dacă valorile înalte nu sunt o miză pentru noi. Anacronic? În măsura în care istoria nu mai este o lecție, da! Idealist? Pentru logica utilitaristă, cu siguranță!

Dar unde erau ceilalți bărbați? Ei au preferat să nu fie eroi.

Pentru ca bărbatul să poată duce această luptă, este nevoie și de un alt fel de eroism – unul tainic, dar esențial. Eroismul femeii de a inspira acest curaj și acest altruism în soțul ei sau în fiul ei, chiar dacă ar prefera să-i aibă numai pentru ea în siguranța căminului. Eroismul ei de a le accepta uneori absența, poate chiar pierderea definitivă. Așa cum a făcut Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu. Așa cum arată numeroasele istorisiri din martirologiile noastre. Așa cum vedem, cutremurător de actual, în cazul Erikăi, soția lui Charlie Kirk – o femeie tânără, frumoasă, inteligentă, care a rămas să-și crească singură cei doi copii mici. Soțul ei a fost ucis, pentru că a avut curajul să apere zidurile bunului simț.

Da, trăim vremuri care cer eroism. Viața politică este mult prea compromisă de corupție și interese meschine, atât de departe de rostul ei firesc, acela de a chivernisi cu înțelepciune treburile cetății. Sistemul educațional este șubrezit cu tenacitate, parcă înadins pentru a forma generații de tineri dezorientați, semidocți, lipsiți de repere morale și de discernământ, fără o hartă sufletească după care să-și poată orienta viața. Sistemul medical, adesea departe de principiile hipocratice, transformat într-o afacere sau într-un instrument politic, mai degrabă decât într-un spațiu al vindecării și compasiunii. Și exemplele pot continua…

Da, avem nevoie de eroi! Dar nu de eroi pentru ecrane, nu de figuri spectaculoase și asurzitor de vocale, ci de oameni demni, care îndrăznesc să trăiască întru Hristos în pofida tuturor încercărilor. Trăim o epocă în care orice bărbat are șansa reală de a deveni erou – tocmai pentru că este o vreme a strâmbătăților, a manipulărilor grosolane, a minciunilor ridicate la rang de virtute, a nedreptăților sistemice și a oportunismului josnic care ucid, încet dar sigur, sufletul lumii noastre.

Firește, a fi erou în zilele noastre nu mai are gloria de altădată. Astăzi, erou este cel care refuză să trădeze, să mintă, mai ales atunci când minciuna îi este foarte ofertantă sau chiar poate ucide vieți, poate distruge destine. A fi erou nu înseamnă să cucerești imperii. Simpla asumare a responsabilității este un act de eroism – de la asumarea răspunderii pentru femeia de lângă tine, pentru copiii pe care ți i-a dăruit Dumnezeu, până la cercul mai mare al „grădinii” în care El ne-a așezat.

Revenind la Aragorn, ceea ce definește masculinitatea lui nobilă și eroică nu este în primul rând forța fizică, nici abilitățile militare sau prestigiul – deși le dobândise și pe acestea –, ci mai ales capacitatea de a-și asuma răspunderea pentru ceilalți. El a fost mereu acolo unde ceilalți aveau nevoie de el, acolo unde nimeni nu mai avea curajul să înfrunte răul.

Eroii istoriei reale

De ce vorbesc despre Aragorn, un personaj imaginar dintr-o epopee fantastică? Pentru că, din păcate, foarte multora ne sunt mai familiari eroii narațiunilor fantastice, decât eroii istoriei reale. Moștenirea românilor este însă plină de eroi adevărați, chiar și  în istoria noastră recentă, dureros de reală. Ei s-au confruntat cu „orcii” absurdului care au bântuit epoca lor, fiecare pe frontul lui. În politică, în știință, în cultură și artă, în teologie, în apostolat. Iar după ce au fost scoși de pe scena societății, au umplut închisorile pentru a da acolo cele mai dure lupte cu forțele răului. Și au biruit, pentru ei înșiși, dar mai ales pentru noi.

Să-l amintim aici doar pe Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae  († 3 octombrie), pe care îl prăznuim oficial pentru prima oară anul acesta. Pe tărâmul cortinei de fier a ateismului, Părintele a binevestit Lumina lui Hristos, dragostea dumnezeiască, a zugrăvit teologic măreția omului, atunci când ideologia zilei nu vedea în om decât un animal fără obârșie și fără veșnicie.

*

Există un proverb grecesc care spune că „o societate devine cu adevărat puternică, atunci când bătrânii plantează copaci la a căror umbră ei nu vor sta niciodată”. Așa a făcut recent Charlie Kirk pentru tânăra generație. Așa au făcut Părinții noștri duhovnici cu noi înșine. Așa au făcut mucenicii și mărturitorii din epoca comunistă, sădind semințele credinței în Hristos într-o vreme a pustiirii ateiste. Așa au făcut toți mucenicii cei din veac, pe sângele și moaștele cărora s-au ridicat bisericile din care s-a zămislit o întreagă civilizație creștină. 

Este timpul să ne întoarcem la adevărații eroi, pentru că lumea nu are nevoie de idoli, nu are nevoie de vedete, nu are nevoie de manipulatori șarmanți, ci de eroi adevărați, deopotrivă puternici și smeriți. Are nevoie de sfinți!

Tatiana Petrache

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 201 (octombrie 2025)

Revista poate fi achiziționată din:

• Platforma digitală – în format digital online
• Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
• Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

la revista în format digital online, de AICI

în format tipărit, cu livrare în România, de AICI