Genocidul de la Fântâna Albă, istoria martirică a neamului românesc
Ce este homosexualitatea?
Cercetările recente din medicină indică valoarea terapeutică pe care o are postul, refăcând sănătatea organelor și revitalizând întregul organism. Corpul nostru comută o mare parte din energia pe care înainte o utiliza în procese metabolice către procese de sinteză și de regenerare. Așadar, prin rânduiala postului, Biserica ne călăuzește pe drumul unei adevărate înnoiri trupești, care o susține și o înlesnește și pe cea duhovnicească.. (E.T. )
Există studii de ultimă oră care au încercat să cuantifice beneficiile postului, urmărind cu precădere două tipuri de postire: postul intermitent și restricția calorică. Deși pot fi practicate și într-un context laic, ele dobândesc o mai mare profunzime când sunt legate de semnificația lor spirituală. Postul intermitent presupune limitarea alimentației la o fereastră de câteva ore în fiecare zi (de obicei 6 sau 8 ore) și repaus alimentar complet în restul timpului. Îl regăsim în tradiția isihastă, la părinții care nu mâncau deloc până la ceasul al treilea, sau până după apusul soarelui. Pe de altă parte, restricția calorică poate fi practicată de fiecare dintre noi, prin reducerea aportului energetic. Hrana de post este mai puțin calorică decât cea de origine animală, prilejuind o „înfometare” cu efecte benefice.
Postul și metabolismul
Unele dintre cele mai investigate modificări sunt cele din sfera metabolică. La 12-36 ore de la începerea repausului alimentar, se instalează switch-ul metabolic. Odată cu epuizarea rezervelor de glicogen și întreruperea glicogenolizei, sursa preferențială de energie devine lipoliza (arderea grăsimilor). Acizii grași obținuți astfel sunt oxidați cu formarea de Acetil-CoA și corpi cetonici, care devin noul combustibil pentru celule.
O serie de studii efectuate atât pe grupuri de control, cât și pe pacienți cu obezitate și diabet au observat o scădere a glicemiei a jeunne și a glicemiei postprandiale după o perioadă de trei săptămâni de restricție calorică intermitentă, și scăderea consecutivă a insulinemiei, cu păstrarea modelului de secreție pulsatilă. De asemenea, postul intermitent a fost corelat cu îmbunătățirea sensibilității tisulare la insulină, obiectivată prin scăderea indicelui HOMA-IR[1] (indicele pentru evaluarea rezistenței la insulină) cu 25% la subiecții care au făcut repaus alimentar complet două zile pe săptămână. Prelungirea acestui regim pe o durată de 12 săptămâni a condus la scăderea hemoglobinei glicozilate[2], unul dintre cei mai stabili indici glicemici și factori predictivi în evoluția diabetului. Cu alte cuvinte, diminuarea rezervelor de glicogen ale celulelor le crește receptivitatea la insulină. De asemenea, restricția calorică are o contribuție semnificativă la scăderea depozitelor de țesut adipos, în special a grăsimii viscerale, și la scăderea circumferinței abdominale, un alt indice al riscului pentru boli metabolice[3]. Aceste observații au pus în evidență valoarea curativă a postului în diabetul zaharat de tip 2, starea unor pacienți îmbunătățindu-se atât de mult în urma postului încât a permis renunțarea la administrarea de insulină.
Studiile comparative au arătat și cât este de importantă corelarea intervalului în care mâncăm cu ritmul circadian[4]. Spre exemplu, limitarea ferestrei de alimentație până la prânz îmbunătățește glicemia postprandială și răspunsul celulelor β-pancreatice, în timp ce alimentația numai seara târziu nu are nici un efect sau chiar înrăutățește profilul glicemic. Sunt necesare câteva ore de repaus alimentar înainte de culcare, pentru ca digestia și procesarea nutrienților să se facă în mod optim.
Reglarea metabolică se face și prin intermediul altor hormoni, în afară de insulină. Postul intermitent scade nivelul leptinei serice și crește nivelul de grelină, contribuind la senzația de sațietate. Crește și nivelul adiponectinelor circulante, hormoni modulatori ai secreției de insulină, cu rol anti-inflamator și cardioprotectiv.
Postul și bolile cardiovasculare
De altfel, atât postul intermitent, cât și restricția calorică au efecte pozitive asupra sistemului cardiovascular. S-a constatat la subiecții care postesc scăderea tensiunii arteriale sistolice și a frecvenței cardiace bazale[5]. În același timp, postul intermitent îmbunătățește răspunsul la stres, prin scăderea pulsului și a tensiunii arteriale la nivelul bazal imediat după încetarea unui agent stresor și pare să influențeze în mod pozitiv adaptabilitatea la stresori repetați.
Un alt beneficiu este îmbunătățirea profilului lipidic. Scăderea colesterolului total și a trigliceridelor circulante, micșorarea fracției LDL-colesterolului în detrimentul HDL-colesterolului sunt factori protectori împotriva aterosclerozei. Fracțiunea HDL-colesterol are proprietăți anti-inflamatorii și anti-trombotice, fiind esențială pentru sănătatea vasculară. Are rolul de a transporta colesterolul din organism (inclusiv cel din endoteliul vaselor) la nivelul ficatului, unde acesta este metabolizat și eliminat din organism. Postul reduce inflamația vaselor sanguine și concentrația de citokine, leucocite și factor de necroză tumorală, iar la nivelul inimii ameliorează modificările oxidative ale ADN-ului și proteinelor. Astfel, reduce riscul de boală cardiovasculară și infarct.
Postul îmbunătățește performanța cognitivă
Postul intermitent induce un așa numit „stres blând” asupra neuronilor, și astfel le crește rezistența la alte surse de stres celular – leziuni oxidative și citotoxice, prin creșterea secreției de BDNF (factorul neurotrofic derivat din creier) și de proteine de rezistență la stres[6]. BDNF este un inductor al neurogenezei hipocampice, hipocampul fiind o arie corticală implicată în memorie și învățare.
Se pare că, în sensul cel mai concret, creierul nostru gândește cel mai bine pe stomacul gol. Postul dă o anumită suplețe spiritului, înaripează rugăciunea, îl face pe om „îndrăzneț în fața oamenilor și în fața demonilor” (Sfântul Nicolae Velimirovici). Nu degeaba cei trei tineri evrei aflați robi în Babilon, hrăniți fiind cu semințe, s-au arătat mai frumoși, atât la trup cât și la suflet, mai cutezători și tari în fața încercărilor, decât cei hrăniți cu multe feluri de bucate. Studiile demonstrează că la subiecții supuși unui regim alimentar de restricție calorică sau de post intermitent se îmbunătățește plasticitatea sinaptică, crește numărul de neuroni formați dintr-o celulă stem și este susținută supraviețuirea neuronală.
În consecință, postul reduce teritoriul cerebral afectat printr-o posibilă ischemie și îmbunătățește recuperarea funcției țesutului nervos afectat în urma accidentelor ischemice. Poate fi terapeutic în afecțiunile neurodegenerative, cum sunt Alzheimer, boala Parkinson sau epilepsia.
Utilizarea corpilor cetonici ca sursă alternativă de energie și formarea β-hidroxibutiratului scade formarea de în mitocondrie, înclinând balanța oxido-reducătoare în favoarea reducerii. Astfel, este înlăturată principala sursă de radicali liberi, a căror acumulare crește stresul celular oxidativ. De asemenea, experimentele efectuate pe culturi neuronale au arătat că tratarea lor cu β-hidroxibutirat le protejează de acțiunea unor metaboliți toxici, fiind un factor cu valoare profilactică pentru Alzheimer și Parkinson[7].
Postul întărește sistemul imunitar
Depleția de nutrienți experimentată de organism în post activează căi de semnalizare intracelulară care declanșează autofagia[8]. Aceasta reprezintă un proces prin care diverse macromolecule bogate în resurse energetice sunt degradate pentru utilizarea lor în scop metabolic, fiind în același timp o „curățare” a organismului de celulele îmbătrânite, disfuncționale sau mutante.
Autofagia întreține funcția imună, reducând susceptibilitatea la infecții și stimulând celulele imunocompetente. De asemenea, în desfășurarea acestui proces este recrutată proteina LC3. Patogenii din organism sunt inactivați și înglobați în structuri veziculare cu dublă membrană, denumite autofagozomi. Sub acțiunea proteinei LC3, autofagozomii fuzionează cu lizodomii[9], în care patogenii sunt dezasamblați, iar fragmente moleculare sunt prezentate limfocitelor T. Acestea „învață” să recunoască agentul patogen și apoi declanșează o reacție imună adaptativă. Urmează producția de anticorpi specifici și citokine, procese de asemenea mediate de autofagie.
Postul – tratament în SARS-CoV2?
Aceste descoperiri au condus la formularea ipotezei că postul intermitent ar putea fi o variantă terapeutică în infecția cu SARS-CoV2. Virusul SARS-CoV2 invadează celule ce exprimă receptorul ACE2, acestea aflându-se predominant în epiteliul alveolar din arborele respirator. Odată ce pătrunde la nivel intracelular, provoacă o reacție inflamatorie intensă, care recrutează la locul infecției monocite și macrofage. Ulterior, limfocitele B și T activează imunitatea celulară și umorală. Activitatea secretorie a acestor celule este responsabilă de fenomenul cunoscut sub numele de „furtună de citokine” – o reacție inflamatorie exagerată care conduce la distrugere tisulară și edem pulmonar, sindrom de detresă respiratorie și insuficiență de organ. Se apreciază că inactivarea acestui tip de răspuns imun are rol protectiv asupra unui organism infectat cu SARS-CoV2.
Pentru a se sustrage mecanismelor de apărare ale organismului, virusul SARS-CoV2 activează inflamazomul NLRP3. La rândul său, acesta activează caspaza 1, care stimulează secreția interleukinei 1β și a interleukinei 18, care generează reacție inflamatorie la nivelul țesutului afectat. Se pare că postul intermitent are capacitatea de a suprima activitatea excesivă a inflamazomului NLRP3[10] prin creșterea concentrației de β-hidroxibutirat consecutivă intensificării cetogenezei. De asemenea, s-a constatat că în urma postului scade concentrația de caspază 1, cu reducerea răspunsului inflamator.
Ca pentru orice tratament, și „administrarea” postului necesită discernământ și dreaptă socoteală. Pe cât de dăunătoare este îngreunarea trupului cu prea multă mâncare, pe atât de nesănătoasă este și înfometarea peste măsură. Atât Sfinții Părinți, cât și medicii avertizează asupra efectelor nedorite pe care le are o prea aspră privare de hrană. Dacă mâncarea prea multă nu lasă energie și răgaz organismului să se refacă, trebuie să știm că și foamea îndelungată este percepută ca un pericol și provoacă o puternică reacție de autoconservare.
Postul, acest minunat medicament pe care îl avem la îndemână, este un mijloc de a determina trupul și sufletul să lucreze împreună la înnoirea noastră și totodată un semn al angajării noastre în lupta cu patimile. Dacă efectele asupra trupului sunt atât de binefăcătoare, menținându-l pe acesta tânăr și ferindu-l de boli, cu atât mai minunate sunt cele nevăzute, care curățesc și înalță sufletul către Dumnezeu.
Elena Tulea
[1] Karolina Nowosad & Monika Sujka, „Effect of Various Types of Intermittent Fasting on Weight Loss and Improvement of Diabetic Parameters in human”, 2021.
[2] A. Zubrzycki, K. Cierpka-Kmiec, Z. Kmiec, A. Wronska, „The Role of Low-Calorie Diets and Intermittent Fasting in the treatment of obesity and type-2 diabetes”, 2018.
[3] Silveira, E.A.; Vaseghi, G.; Santos, A.S.; Kliemann, N.; Masoudkabir, F.; Noll, M.; Mohammadifard, N.; Sarrafzadegan, N.; Oliveira, C.D. „Visceral obesity and its shared role in cancer and cardiovascular disease: A scoping review of the pathophysiology and pharmacological treatments”. Int. J. Mol. Sci. 2020.
[4] Bo Hye Kim,1,2 Yena Joo,3 Min-Seon Kim,4 Han Kyoung Choe, „Effects of Intermittent Fasting on the Circulating Levels and Circadian Rhythms of Hormones”, 2021.
[5] Yunus Erdem MD, Gülsüm Özkan MD, Şükrü Ulusoy MD, Mustafa Arıcı MD, Ülver Derici MD, Şule Şengül MD, Şükrü Sindel MD, Şehsuvar Ertürk MD, „The effect of intermittent fasting on blood pressure variability in patients with newly diagnosed hypertension or prehypertension”, 2018.
[6] Bronwen Martin, Mark P. Mattson, Stuart Maudsley, „Caloric restriction and intermittent fasting:two potential diets for succesful brain aging”, 2006.
[7] Kashiwaya Y, Takeshima T, Mori N, Nakashima K, Clarke K, Veech RL. D-beta-hydroxybutyrate protects neurons in models of Alzheimer’s and Parkinson’s disease. Proc Natl Acad Sci U S A. 2000 May 9;97(10):5440-4. doi: 10.1073/pnas.97.10.5440. PMID: 10805800; PMCID: PMC25847.
[8] Bagherniya M, Butler AE, Barreto GE, Sahebkar A. The effect of fasting or calorie restriction on autophagy induction: A review of the literature. Ageing Res Rev. 2018 Nov;47:183-197. doi: 10.1016/j.arr.2018.08.004. Epub 2018 Aug 30. PMID: 30172870.
[9] MD Abdul Hannan, MD Ataur Rahman, MD Saidur Rahman, Abdullah Al Mamun Sohag, „Intermittent fasting, a possible priming tool for host defense against SARS-CoV-2 infection: Crosstalk among calorie restriction, autophagy and immune response”, 2020.
[10] Md. Abdul Hannan, Md. Ataur Rahman, Md Saidur Rahman, Abdullah Al Mamun Sohag, „Intermittent fasting, a possible priming tool for host defense against SARS-CoV-2 infection: Crosstalk among calorie restriction, autophagy and immune response”, 2020
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 183 (aprilie 2024)
Revista poate fi achiziționată din:
- Platforma digitală – în format digital online
- Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
- Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate
De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni
Trackbacks and Pingbacks