Ce este fericirea?
„Mântuiește-te tu și vei mântui lumea!”

Continuăm dialogul nostru cu doamna Elena Mălureanu, fondatoarea cartierului „Poiana Florilor”. Având în spate o bogată experiență în industria materialelor de construcții, doamna Mălureanu și-a dorit să ofere o soluție concretă și fezabilă de regăsire a simplității și a armoniei cu natura pentru omul de astăzi, absorbit în artificial și digital.
Ce face ca o casă să fie benefică vieții omului? Ce o face „bolnavă”? Cum o putem „însănătoși”? Cum (re)dobândim armonia cu natura? (T.P.)
– Ne-ați semnalat pe larg cât de important este spatiul de locuire pentru sănătatea noastră. Putem vorbi, în acest context, despre case „bolnave”?
– Există deja consacrat științific conceptul de „sindrom al construcției bolnave” (sick building syndrome) care desemnează un spațiu de locuire în care locuitorii pot dezvolta anumite patologii. Sunt studii, de pildă, care au arătat că materialele de construcții de producție au un asemenea impact, încât pot genera boli grave atât în zona respiratorie, cât și în zona pielii, întrucât aceste zone sunt primele cu care intră în contact substanțele volatile. Apar astfel multe boli degenerative, astm, neoplasme, cancere etc.
Un alt aspect îl reprezintă bacteriile, fungii și microbii care se pot instala în interior. Cu problema aceasta se confruntă mai ales spitalele. Până în anii ʾ70-ʾ80, în spitale, se folosea la igienizare, la curățenie și la finisare exclusiv varul, și bolile nosocomiale nu cunoșteau amploarea pe care o vedem astăzi. După ce a început să se folosească vinaromul, substanțele acestea lavabile, aseptice, s-a întâmplat toată nenorocirea care există astăzi în spitale. Dacă însă s-ar aplica varul, prelucrat tradițional, cu toate etapele – ardere, stingere și îmbătrânire – și dacă spitalele și-ar decoperta pereții și s-ar da cu var, s-ar rezolva problema bolilor nosocomiale, pentru că varul este un fungicid și insecticid extrem de eficient. În trecut, se făcea o dată pe an igienizarea cu var și se dezinfecta spațiul. Acolo unde se văruiește, se și simte mirosul de curat, pentru că nu rezistă bacteriile, fungii sau microbii. Nu este imposibil!
Reintegrează lucrurile inutile!
Dacă însă locuim deja într-o casă din materiale de construcții standard, ce putem face? Îmi veți spune: „Dar uite eu stau într-o casă, am plătit pentru ea nu știu cât și tu îmi spui că, dacă stau în casa asta, fac cancer sau alte boli?” Și mă gândesc că poate unii n-au puterea să primească informația. Dacă persoana este însă echilibrată și acceptă informația și are încredere în Dumnezeu, știe că va primi și soluția.
Iar dintre soluții, unele ne sunt foarte la îndemână. Ești deja într-o casă? Probabilitatea să ți-o schimbi în viitorul apropiat nu apare. Ești într-un bloc construit cu astfel de materiale de producție. O să vinzi apartamentul? Puțin probabil! Ce poți face? Când e vorba de o casă în care stai deja, în afară de materialele de construcții, găsesc și o altă problemă, poate mai gravă, dar mai ușor de rezolvat. Este vorba de acumularea de lucruri inutile. Aceasta mi se pare prima boală a casei. O casă supra-încărcată cu lucruri inutile este o casă foarte bolnavă. Suferă îngrozitor. Ea nu mai poate să susțină toată groapa aceea de gunoi, pentru că lucrurile inutile sunt o groapă de gunoi. Acum nu zic că lucrurile respective ar trebui să ajungă la o groapă de gunoi, pentru că transferăm groapa de gunoi din casă în groapa de gunoi de la marginea orașului. Este vorba de reintegrarea lor într-un circuit, ceea ce mi se pare o chestiune de o responsabilitate uriașă și care, în momentul de față, este vitală pentru omenire.
– Și iată cât de benefică este milostenia pentru sănătate!
– Da, dar milostenia se face greu, pentru că trebuie să găsești persoana potrivită. Mie mi se pare unul dintre cele mai provocatoare lucruri. În momentul în care vezi cât este de consumator de timp și energie să faci reintegrarea lucrurilor inutile, te vei gândi de zece ori înainte să-ți cumperi ceva.
Este un subiect care pe mine mă apasă atât de tare, pentru că îmi dau seama că acest sindrom al acumulării de lucruri inutile într-o casă este cea mai mare pedeapsă a casei, este cea mai mare pedeapsă a locuitorilor și este o boală în care trăim cu toții. Este o boală care ne-a cuprins pe toți. Este o boală cu mult mai gravă decât forma casei, dimensiunea casei și materialele pe care le-am folosit în construcție. Am intrat în case frumoase pe din afară, dar care înăuntru erau cimitire, pentru că oamenii nu se mai putea despărți de niște vechituri.
Există cauze emoționale în spatele acestor acumulări, există cauze care au legătură și cu o lipsă de credință, pentru că în momentul în care crezi în Dumnezeu, nu ai nevoie să te înconjuri de atâtea lucruri materiale. Dacă crezi cu adevărat, începi să dai afară din lucrurile acelea. Eu lupt pentru chestia asta!
Deci, odată este lipsa de credință, în opinia mea. În al doilea rând, există niște frici care, clar, vin tot dintr-o lipsă de credință, dar niște frici care vin și dintr-un istoric, din frica de foame, frica de frig, neîncrederea de sine că poți în viitor să-ți asiguri cele de trebuință. Sunt frici combinate cu neîncrederea în sine și necredința în Dumnezeu. Cumva, în spatele acestor acumulări oribile, care nu te lasă să respiri, care nu te lasă să te bucuri de spațiul din casa ta, care te îmbolnăvesc, în realitate, stau fricile și neîncrederea. Pur și simplu, ești prizonierul propriilor acumulări care nu au nicio legătură cu valoarea de sine, care nu au nicio legătură cu sufletul.
Deci, primul lucru pentru a-ți face casa suportabilă este să reintegrezi lucrurile inutile. Mie mi-a fost greu și încă mi-este greu să fac lucrul acesta, recunosc. A trebuit să mă mut de trei ori, și mutându-mă am fost nevoită să scap de multe lucruri inutile. Dar când am ajuns la Poiana Florilor, mi-am dat seama că de aici nu mă mai mut. Așa că, în fiecare an, iau toate lucrurile la mână și pe cele pe care nu le-am folosit un an de zile le scot din circuit. Prima oară, aceste lucruri ajung în magazie și de acolo, ușor, ușor, încerc să le duc la reciclare: hârtie, fier, plastic – ce se poate duce la reciclare. Cărțile, la fel. Am găsit un anticariat și am dus acolo metri cubi de cărți, pentru că mi-am dat seama că este o prostie să-mi țin cărțile, ca să ce? Să le arăt oamenilor că eu sunt cultă și am citit mii de cărți? Interesează pe cineva? Am urcat câțiva metri cubi în podul de la magazie, după ce le-am sortat. Și după vreo 2-3 ani am căutat ceva acolo și am constatat că intraseră șoarecii și le mâncaseră pe-o parte. Și mi-am zis: „Eu nu pot să duc cărțile astea să intre într-un circuit ca să se bucure cineva de ele?”
Și am dus la anticariat metri cubi de cărți. La fel și cu hainele. Dacă simt că ceva din aceste haine pe care nu le mai folosesc se potrivește cuiva, îl întreb: „Le-ai purta? Ia, verifică. Ce nu porți, dă-mi înapoi. Nu arunca!” Ce rămâne, într-un final, duc la reciclare la H&M, la Zara. Dar eu fac toată munca asta, tot efortul. În familia mea suntem cinci persoane. Băiatul meu cel mare are această pasiune să colecționeze cutiile de la obiectele de marcă, mai scumpe, de la parfumurile bune, de la pantofii de nu știu ce firmă. Și am în casă colțuri în care sunt cutiile lui Andrei, pentru că mi-am dat seama că, dacă le arunc eu în locul lui, el nu-și învață lecția. Și în fiecare an îl aduc o dată în magazie: „Hai să vedem, mai dai ceva din ele?” Una, două cutii, dacă reușește să se desprindă. Și stau și mă gândesc cât o să îi mai convină să vină să-și sorteze cutiile în fiecare an. Sofia are altă problemă. Nu reușește să se despartă de hăinuțe, de jucării, de notițe, și are cutii întregi. „Bun, mamă, să facem și alte cutii!” Câte cutii să mai facem? Așadar, revenind, primul lucru, foarte greu: Reintegrează lucrurile inutile! Casa ta, după aceea, va fi de vis.
Noi românii, cred că avem și traumele acestea de la comunism, de la foame, cred că sunt rămase niște lucruri, pentru că am observat, totuși, occidentalii nu acumulează atât de multe lucruri. La noi, omul își schimbă televizorul, frigiderul și nu îl dă. Îl ține undeva, în casă, pentru că, nu se știe, poate se mai întâmplă ceva și are nevoie să schimbe o piesă sau mai știu eu ce. Foarte greu. Acum, totuși, s-au făcut niște linii de reciclare despre care nu știu cât funcționează, dar noi suntem pe o direcție.
Dai mii de euro pe un metru pătrat construit dintr-o casă ca să îl ții plin cu gunoaie! Îți consumi viața muncind pentru spațiul acesta. Mai mult de-atât, am sesizat că, dacă ții mai multe lucruri decât îți trebuie, în momentul în care ai nevoie de un lucru, nu-l mai găsești. Și ajungi să cumperi altul, garantat!
A trăi în armonie cu natura
– Ce înseamnă să fii în armonie cu natura?
– Când spui o viață în armonie cu natura, oamenii poate se gândesc: „Trebuie să mă duc în natură ca să ajung să fiu în armonie cu natura!” Poți să te duci în natură și să nu fii în armonie cu natura. Cred că în armonie cu natura poți să fii oriunde te afli, pentru că oriunde te afli există o natură. Cât suntem vii, trăim într-o natură. A trăi în armonie cu natura, cred că, în primul rând, înseamnă să fii conștient de natura de lângă tine și să reușești să o vezi și să o simți, cât este de puțină, atât cât este, mai mult sau mai puțin prezentă.
Povesteam despre locuitul la oraș. Chiar și în oraș există natură. Sunt copaci care rezistă eroic acolo. Sunt păsări. Sunt porumbei. Există natura. Cumva, a trăi în armonie cu natura este un apel în primul rând la conștientizare și la prezență. În momentul în care ești prezent, începi să observi natura – care înseamnă o frunză, un copac, o pasăre, o adiere de vânt. Și vântul e o natură. Și picătura de ploaie. O privire spre cer. Cerul se poate privi cam de oriunde în România. Încă nu avem atâta poluare, încât să nu mai vedem cerul. Slavă Domnului! Deci da, în primul rând, prezență și conștientizare și atunci vom simți natura. Revenind și în planul fizic, clar, acest lucru presupune a fi în contact cu natura, cu plantele, cu pământul, a folosi produse cât mai aproape de natură.
Frunzele verzi sunt elementul miraculos din viața noastră. Practic, ce este clorofila? Este lumina solară transformată în verde. În verde avem lumina solară. Ar trebui să mâncăm măcar un castron de frunze verzi pe zi. Măcar o mână de frunze. Ideal ar fi să aducem natura și în casele noastre și în hainele noastre, adică să fie naturale. Am văzut că au apărut haine din cânepă, hemp clothes, haine de bumbac, haine de in, dar deja aceasta este o altă discuție. Să căutăm naturalul în alimente, în produsele de îngrijire. Înainte de haine sunt produsele de îngrijire a pielii. Dacă produsele de îngrijire chimicale sunt folosite în exces, sunt mai periculoase decât hrana, pentru că pielea este un organ uriaș, e cel mai mare organ pe care îl avem. Și în momentul în care se face duș în fiecare zi și toată suprafața pielii intră în contact cu substanțele acelea, agresiunea asupra organismului este maximă. Când noi în realitate am putea să ne spălăm doar cu apă simplă și să folosim ulei de măsline în loc de cremă. Sau orice alt ulei simplu natural sau niște creme cum se mai fac prin mănăstiri, cum se făceau pe vremuri, când oamenii își făceau în casă produsele de îngrijire.
În fine, lucrurile cele mai eficiente, cele mai benefice și mai tămăduitoare sunt simple, dar simplitatea nu este deloc ușoară, mai ales pentru noi, cei de azi.
(va urma)
Interviu realizat de Tatiana Petrache
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 192 (ianuarie 2025)
Revista poate fi achiziționată din:
- Platforma digitală – în format digital online
- Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
- Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate
De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni
Trackbacks and Pingbacks