Cuvântul duhovnicului

„Mărturisindu-ne păcatele, Îl mărturisim pe Dumnezeu”

cu

Judecarea aproapelui a devenit sport de masă și o metodă jurnalistică legitimă. Într-o lume în care like-urile țin loc de încuviințare și disprețul mascat în umor pare virtute, a privi omul de lângă tine cu înțelegere a ajuns o formă de curaj. Îl punem la zid, uitând că nu vedem decât o frântură din lupta lui. Iar în spatele oricărui gest neînțeles se află, adesea, o rană tăcută. Judecata devine atunci nu doar nedreaptă, ci și periculoasă: ne întunecă inima și ne rupe de realitate.

Nu putem iubi și judeca în același timp. (T.P.)

– Părinte, judecarea aproapelui este probabil unul dintre păcatele în care cădem cel mai ușor. De unde vine judecarea?

– Judecarea aproapelui poate să-l contamineze pe om în toate stările lui duhovnicești, dar foarte ușor judecăm atunci când suntem căzuți în păcat, pentru că, în primul rând, nu mai observăm păcatele noastre, iar, dacă le observăm, căutăm să ni le motivăm prin păcatele altora. Noi, duhovnicii, întâlnim aceste expresii în scaunul de spovedanie: Nu sunt mai păcătos decât alții! Am făcut și eu păcatele pe care le face toată lumea! Sau: Alții sunt mai păcătoși decât mine! În momentul acela noi ne anulăm orice șansă de a ne vedea păcatele, de a ni le recunoaște și de a fi iertate. Dar, și după ce ne-am ridicat, diavolul mândriei caută să ni-i arate pe ceilalți în comparație cu noi, iar nu ceea ce vrea Dumnezeu de la noi și cu ce ar trebui să-L urmăm noi pe Hristos. Privind la alții și văzând că nu s-au îndreptat, în timp ce eu am reușit să mă îndrept, și văzând că aproapele meu continuă să facă un păcat pe care eu nu-l mai fac, ajung să-l judec pe aproapele, uitând că, dacă eu m-am ridicat din păcat, a fost de la Dumnezeu. Al nostru nu poate fi decât a ne judeca pe noi înșine. Este singurul lucru care ne ajută să ne menținem în har.

Se spune în Pateric că Avva Ammona, pe când era în pustie, a vizitat o mănăstire unde viețuia un monah care făcea păcate pe care nu se cuvine să le facă nici mirenii. Obștea s-a hotărât să meargă să îl prindă în păcat. Avva Ammona, cunoscând mai înainte că acel călugăr urma să săvârșească păcatul respectiv, a dorit să meargă mai întâi el la chilia fratelui. Acela primise o femeie ușuratică în chilia sa, pentru a păcătui cu ea. Din grabă, când a bătut Avva Ammona la ușa chiliei, a ascuns-o într-un vas mare. Când a ajuns și obștea la chilie, Avva Ammona s-a așezat pe vas și le-a spus celor din obște să cerceteze cu stăruință chilia. Monahii n-au îndrăznit însă să-l roage pe Bătrân să se ridice de pe vas. Astfel, negăsind ei cauza învinovățirilor, Avva Ammona i-a mustrat. Dar i-a mustrat pentru judecata lor, pentru răutatea cu care se porniseră asupra acestui călugăr. După ce au plecat toți rușinați, Avva Ammona i-a spus monahului: „Ia aminte la tine!” Nu i-a amintit păcatul, pentru că a văzut în fratele respectiv trezirea conștiinței lui în a-și vedea vinovăția și hotărârea de a se îndrepta. Deci, nici în cele mai clare păcate, Avva Ammona nu a fost de acord cu judecarea aproapelui. Sigur că, în ziua de azi, nouă, celor din lume, dar și celor din mănăstiri, ni se pare că Avva Ammona a exagerat. Însă, dacă suntem preocupați de lupta noastră, nu putem să fim și cu fața spre Dumnezeu, și cu fața spre lume. În momentul în care suntem cu fața către Dumnezeu, nu vedem altceva decât pe Dumnezeu, iar pe noi înșine, în lumina lui Hristos, ne vedem ca într-o oglindă, doar cu slăbiciunile și păcatele noastre.

Spune Apostolul Pavel: „De ne-am judeca pe noi înșine, n-am mai fi judecați!” 1 Corinteni 11:31. Nejudecarea aproapelui nu înseamnă a fi lipsit de discernământ. Nu înseamnă a trece cu vederea faptele rele. Nu înseamnă a nu observa și identifica păcatul. Discernem păcatul, dar nu îl judecăm pe păcătos. Cei care pot să nu-i judece pe semeni sunt aceia care se judecă pe ei înșiși.

 „Condamnăm păcatul, dar să-l ajutăm pe păcătos”

– Dar ce facem când vedem păcate evidente, păcate grave ale oamenilor, cum ar fi beția, fumatul și altele asemenea, căci este aproape imposibil să nu judeci. Ne vin instant gânduri de judecată.

– Sfinții Părinți spun: „Urăsc păcatul, dar iubesc pe păcătos”. Adică nu pot să fiu nepăsător față de fratele meu care păcătuiește. Însă primul sentiment ar trebui să fie prihănirea de sine pentru păcatul fratelui. Sentimentul părerii de rău când vedem păcatele semenilor noștri ar trebui să fie, de fapt, sentimentul părerii de rău față de păcatele noastre.

Ați amintit de păcatul beției, de cel al fumatului sau al desfrâului. Astfel de păcate săvârșite de semenii noștri pot deveni o ispită. Și prima reacție este să-l judecăm pe celălalt, acuzându-l și luând atitudinea de a ne separa de păcat. Însă Părinții Bisericii au o singură soluție: fuga. Să nu privim și să nu judecăm. Pentru că, uneori, privind, judecând, povestind despre păcatul celuilalt, o facem cu plăcere. Există o plăcere recunoscută a noastră de a ne murdări gândind, povestind, descriind, detaliind păcatele altora. Mai ales aceste păcate care sunt, într-adevăr, contagioase. Știm că păcatul este păcat și trebuie urât. Însă nu știm în ce condiții, din ce motive, omul acela a ajuns în starea respectivă, a ajuns să fie prăbușit de păcatul respectiv. De aceea, pentru o judecată dreaptă, ar trebui să cunoaștem situația care a fost pricina acelui păcat. Dar, chiar și atunci când cunoaștem toate condițiile exterioare, oare înțelegerea noastră omenească poate stabili vinovăția unui om pentru păcatul săvârșit? Trebuie să separăm păcatul de păcătos. Judecăm păcatul, dar încercăm să-l ajutăm pe păcătos pentru a scăpa de păcat. Și prima treaptă sau primul lucru pe care putem să-l facem pentru orice om este rugăciunea. Să-l rugăm pe Dumnezeu să-l ierte și să-l ajute. Iar, dacă o facem ca și când ne rugăm pentru noi, s-ar putea ca cel puțin noi să scăpăm de unele păcate, văzând Dumnezeu cu câtă râvnă dorim izbăvirea semenului de păcatul lui.

– Ce păcate atrage cu sine păcatul judecării aproapelui?

– Judecarea aproapelui ne trage în păcatul pe care îl judecăm. În Pateric se vorbește despre un Bătrân care se nevoia mâncând doar trei posmagi pe zi și totdeauna era mulțumit. A venit un frate în vizită la el și, așa cum era obiceiul, Bătrânul l-a poftit la masă. I-a pus lui trei posmagi și a mâncat și Bătrânul trei posmagi. Fratele nu s-a săturat, nu era obișnuit cu atât de puțină mâncare. Bătrânul i-a mai pus trei posmagi. După ce a mâncat și ceilalți trei posmagi și după ce au zis rugăciunea de mulțumire, Bătrânul i-a spus: „Frate, să încerci să nu te lăcomești, să te mulțumești cu mai puțină mâncare!” A doua zi, Bătrânul s-a pus la masă, a mâncat trei posmagi și, după ce a mâncat, a simțit că nu e mulțumit. Sigur că sătul nu era niciodată, dar era mulțumit. Acum ceva îi lipsea. A doua zi, la fel. Și L-a întrebat pe Dumnezeu: „Doamne, unde am greșit?” Iar îngerul Domnului i-a răspuns: „Când l-ai judecat pe fratele tău!” Patericul ne arată măsura Bătrânului, care vorbea cu îngerii, nu? Și totuși nu este cruțat de ispita judecății și mai ales de căderea în păcatul pe care l-a judecat. Bătrânul și-a cerut iertare de la Dumnezeu și l-a rugat să-l aducă din nou la mulțumirea sufletească pe care avut-o. Această pildă ne arată, pe de o parte, cât de atenți erau Bătrânii noștri la a vedea mișcarea gândurilor, mișcarea inimii, și la a căuta căi pentru a înfrâna inima și mintea, încât să ajungă la mulțumire. Vedem, de asemenea, că nimeni nu este scutit de a cădea în păcatul pe care l-a judecat la fratele său.

(fragment)

Interviu realizat de Mihaela Raluca Tănăseanu


Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 198 (iulie 2025)

Revista poate fi achiziționată din:

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

la revista în format digital online, de AICI

în format tipărit, cu livrare în România, de AICI

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Trackbacks and Pingbacks