Butonul este în mâna noastră!

Pentru a dobândi liniştea sufletească nu ni se cer lucruri extraordinare. Părintele Ioan nu ne îndeamnă la altceva decât să-L căutăm pe Dumnezeu cu hotărâre, prin lucruri simple, care depind de voinţa noastră. Însă această voinţă trebuie să meargă până la eroism: în lupta cu zgomotul lumii, cu risipirea minţii şi cu tot ceea ce ne îndepărtează de Dumnezeu, dar şi în strădania de a păstra un program statornic de rugăciune şi o viaţă trăită în prezenţa Lui. Nu este imposibil nici astăzi, ne învaţă părintele, ci trebuie doar să pornim pe această cale şi să stăruim pe ea. Iar semnul că ne aflăm pe drumul cel bun este acela că, dincolo de împotrivirile lumii, începem să gustăm pacea Duhului Sfânt care se aşază treptat în suflet, odată cu unirea minţii cu inima. (V.G.)

– Părinte Ioan, Sfântul Petru Damaschin a spus: „Liniștea este mai mare decât toate”. De ce este liniștea atât de importantă?

– Pentru că în spatele liniștii se ascund cele mai multe dintre virtuțile creștinului. Liniștea nu se dobândește de la sine, ci are în spate eforturile pe care le face orice nevoitor care dorește să o dobândească.

Ca să ajungi la liniște, ai nevoie, în primul rând, de o relație vie cu Dumnezeu: prin rugăciune, prin ascultare și prin respectarea rânduielilor bisericești. Apoi, pentru a dobândi liniștea, trebuie să fii în pace cu toți oamenii din jurul tău, să nu ai conflicte cu nimeni. Trebuie să rabzi multe, să treci cu vederea greșelile altora, dar să fii necruțător cu tine însuți, pentru a te putea curăți și a deveni sălaș al acestui mare dar, care este liniștea.

– Astăzi oamenii sunt foarte neliniștiți, foarte agitați. Care sunt cauzele?

– Cauzele sunt și exterioare, însă cred că cele mai importante sunt cele interioare. Pentru ca omul să fie liniștit, trebuie să fie adunat și împăcat înlăuntrul său. Cel mai mare conflict din viața omului este cel dintre minte și inimă. Ori mintea lucrează singură și atunci inima simte că nu poate ține ritmul lucrării minții, ori inima lucrează singură și mintea nu o poate înțelege.

De aceea, primul lucru pe care trebuie să-l facă omul care dorește să se liniștească este să-și unească mintea cu inima. Dacă o lăsăm să lucreze singură, mintea ajunge să se mândrească și chiar să se îndrăcească. De aceea, ea trebuie coborâtă în inimă, trebuie smerită, astfel încât tot ceea ce gândim să și simțim. Aceasta este una dintre condițiile esențiale ale păcii pe care omul dorește să o dobândească și pe care, din păcate, nu o mai are astăzi.

Liniștea nu ți-o oferă o idee, o filosofie sau o doctrină lumească, ci Însuși Dumnezeu. Dacă nu avem o relație vie cu Dumnezeu, nu avem cum să o dobândim. Sunt oameni care nici măcar nu o doresc, nu o prețuiesc și nu o iubesc; le place gălăgia. De aceea, primul pas trebuie făcut înlăuntrul nostru: să coborâm mintea în inimă și, cu mintea unită cu inima, să-I cerem lui Dumnezeu pacea și liniștea, căci El este Izvorul păcii și al liniștii.

– Și cum coborâm mintea în inimă?

– În primul rând, printr-o rugăciune stăruitoare. O rugăciune consecventă, nu una făcută sporadic: ne rugăm o zi, apoi trei zile nu ne mai rugăm, sau ne rugăm doar în anumite perioade. Este nevoie să avem în fiecare zi un program de rugăciune și să stăruim în chemarea numelui Domnului. Astfel, mintea începe să coboare în inimă.

Apoi, mintea coboară în inimă și atunci când suntem mai săraci în griji lumești. Există o fericire în Sfânta Scriptură: „Fericiți cei săraci cu duhul” ^{Matei 5:3}. Omul sărac cu duhul este omul sărac în griji lumești. Dacă ne risipim în multe griji și nu ducem o viață mai simplă, nu putem dobândi liniștea. Poți să cobori mintea în inimă, dar dacă inima este plină de griji și simți necontenit că ai nevoie de una și de alta, atunci liniștea nu mai are unde să încapă.

– Dar, cu atâția stimuli și cu atâta informație care ne bombardează zi de zi, mai putem trăi în liniște?

– Toate aceste informații nu sunt esențiale. Marea dramă a omului contemporan este că nu mai este orientat spre lucrurile esențiale, ci se risipește în lucruri secundare. Iar întreaga tehnologie de astăzi are, cred, în proporție de 90%, efectul de a ne capta atenția asupra celor neesențiale.

O zi poate trece foarte bine și fără să cunosc anumite știri. Le pot afla și pe alte căi, fără să accesez neapărat internetul sau să urmăresc programele de știri. Toată această insistență asupra tehnologiei este, de multe ori, o alergare după ținte imaginare. Suntem atât de tulburați și de îndepărtați de liniștea noastră tocmai pentru că trăim într-o vreme în care suntem bombardați permanent cu informații și știri care par să ne oblige să le asimilăm și să stăruim asupra lor. În aceste condiții, este foarte greu să ne liniștim.

Drumul spre liniștire pornește din clipa în care omul începe să se îngrijească de mântuirea sa

– Astăzi oamenii sunt foarte stresați. Are legătură acest lucru cu bombardamentul continuu de știri?

– Sunt mai multe cauze, dar prima este faptul că omul nu are o relație vie cu Dumnezeu. Orice s-ar întâmpla, dacă eu m-am încredințat în mâna lui Dumnezeu, stresul nu-și mai are rostul. Chiar dacă se întâmplă un lucru rău, nu trebuie să mă stresez, pentru că toate intră într-un plan al lui Dumnezeu cu mine.

Dacă mă încredințez total voii lui Dumnezeu, stresul nu ar trebui să fie atât de pronunțat. Desigur, mai vin și momente de tulburare, de întristare sau de agitare, însă ele sunt mult mai ușor de depășit decât în cazul unui om care nu se raportează la Dumnezeu.

Atunci când te vezi într-o mare de eșecuri, într-o mare de provocări, și nu ai un sprijin mai puternic decât tine însuți, este firesc să te deznădăjduiești, să te stresezi, să te consumi și et îmbolnăvești psihic. Tocmai pentru că nu ai o axă de sprijin.

– De unde începe liniștirea?

– Paradoxal, drumul spre liniștire pornește din clipa în care omul începe să se îngrijească de mântuirea sa, să poarte în inimă o neliniște bună pentru suflet. Pacea lăuntrică se naște atunci când omul se neliniștește în sensul cel bun al cuvântului. Ați văzut la Pogorârea Sfântului Duh cum, după predica Sfântului Apostol Petru, cei de față au fost străpunși la inimă și au întrebat: „Ce să facem?” ^{Fapte 2:37}. De aici începe liniștirea omului: Ce să fac pentru a ajunge la izvorul păcii?

– Concret, ce să facem?

– În primul rând, lectura duhovnicească zilnică ajută la curățirea minții. Ați văzut cum funcționează ștergătorul de parbriz. Exact așa este și lectura duhovnicească. Chiar dacă înțelegem tot ce citim sau nu înțelegem pe deplin, cuvântul lui Dumnezeu are această putere de a șterge din mintea noastră gândurile rele, ideile rele și pornirile spre rău.

Apoi, lectura duhovnicească trebuie susținută de rugăciune. Liniștirea trebuie cerută. Trebuie cerută stăruitor: „Doamne, ajută-mă să mă liniștesc! Ajută-mă să fac pace între mine și Tine, între mine și aproapele meu, între toate puterile mele sufletești și trupești!”.

La liniștirea omului ajută foarte mult și slujbele Bisericii. Ați observat de câte ori rostim, în timpul slujbelor, cuvântul „pace”: „Cu pace Domnului să ne rugăm”, „Pentru pacea de sus”, „Pace tuturor!”, „Cu pace să ieșim!”. Biserica este locul în care găsim pacea pretutindeni. Iar în biserică, punctul culminant este Sfânta Împărtășanie. Dacă ne apropiem de ea cu pregătire și cu vrednicie, Sfânta Împărtășanie aduce în inima noastră însuși izvorul păcii.

De asemenea, să cerem și altor oameni să se roage pentru noi, ca să dobândim pacea. Mare putere are rugăciunea unor oameni care au dobândit deja pacea lăuntrică. Spune și Sfântul Serafim de Sarov: „Dobândește pacea și mii de oameni în jurul tău se vor mântui”. Totodată, este bine să căutăm dialogul cu persoane despre care simțim că au pace sau care ne liniștesc pe noi înșine. Din când în când, fiecare om are nevoie de o discuție cu un om al păcii. Dacă ne străduim, măcar în parte, să facem toate aceste lucruri, cu siguranță va veni și în sufletul nostru o măsură de pace.

De asemenea, nu trebuie să fim oameni conflictuali și să nu stârnim noi înșine tulburare în jurul nostru. Sfântul Isaac Sirul, dacă nu mă înșel, spune că lumea este asemenea unei mări. Marea ar trebui să fie liniștită, însă fiecare om aruncă în ea când o pietricică, când un bolovan, iar astfel se ridică valuri pe marea vieții. De aceea nu mai este pace. Dacă eu însumi nu sunt un om al păcii și întrețin conflictele, cu siguranță nu voi putea dobândi liniștea.

În sfârșit, dacă vrem să dobândim pacea, trebuie să fim foarte răbdători. Trăim în lumea în care ne-a rânduit Dumnezeu să trăim. Dacă El a îngăduit să fiu aici și acum, înseamnă că aceasta este voia Sa și trebuie să am răbdare.

Răbdarea este ca o stâncă de care se sfărâmă toate ispitele. Dacă omul este plin de răbdare, orice ispită, orice tulburare și orice patimă ar veni asupra lui se vor risipi fără putere. Omul rămâne atunci asemenea unei stânci, statornic și răbdător în mijlocul ispitelor.

– Cum să-i răbdăm pe cei care ne supără?

– Sigur că aceasta presupune o mare luptă lăuntrică. În astfel de momente trebuie să ne rugăm în taină. Când simțim că ne aprindem spre mânie, spre răutate sau că vrem să răspundem răului cu rău, trebuie să intensificăm rugăciunea din inimă: „Doamne, nu mă lăsa să fac așa! Doamne, ajută-mă să tac!”.

De multe ori, un cuvânt se rostește într-o clipă. Îmi spun părerea într-o clipă. Dar durerea pe care o pot provoca prin acel cuvânt poate să dureze o viață întreagă. Pot răni un om atât de adânc, încât să nu mă mai pot împăca niciodată cu el, pentru că rămâne cu acea rană și cu acea supărare.

De aceea este esențial să ducem această luptă în interiorul nostru și să ne silim, pe cât putem, să nu lăsăm să scape niciun gest, niciun cuvânt care ar putea amplifica starea de război, de conflict sau de tulburare.

Trebuie să trăim prezentul

– Cum să împlinim cuvântul Psalmistului: „Aruncă spre Domnul grija ta”?

– Este foarte important să începem fiecare zi cu o rugăciune, chiar și scurtă: „Doamne, facă-se în ziua aceasta voia Ta, nu voia mea. Facă-se voia Ta!”. Apoi să primim cu pace ceea ce ne ajută Dumnezeu să împlinim în ziua respectivă și să nu ne tulburăm pentru lucrurile pe care nu am reușit să le facem.

Am prins în mănăstire un părinte bătrân care făcea foarte puțină treabă într-o zi. Avea o grădiniță cu câteva plante și, dacă reușea să îngrijească trei-patru dintre ele, considera că Dumnezeu l-a ajutat enorm. La sfârșit spunea cu multă recunoștință: „Mulțumesc, Doamne, că m-ai învrednicit astăzi să fac atâta treabă!” Noi zâmbeam când îl auzeam, dar avea perfectă dreptate. Dacă Domnul nu ar fi lucrat în viața lui, nu ar fi putut face nimic. Așa este și cu noi. Sfântul Apostol Iacov spune un cuvânt plin de înțelepciune: „Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea” ^{Iacov 4:15}.

– Părintele Arsenie Papacioc nu recomanda atât nevoința, cât o stare de prezență a inimii. Ce înseamnă această stare de prezență?

– Da, trebuie să trăim într-o stare de trezvie și de prezență. Nu putem fi când cu Dumnezeu, când cu lumea. Trebuie să-L ai pe Dumnezeu pururea în fața ochilor, că acolo este locul Lui. Locul lui Dumnezeu este pururea înaintea noastră. În spatele nostru e cel rău, că așa spune Domnul în Evanghelie. Când l-a ispitit vrăjmașul a zis: „Înapoia Mea, Satano!”, acolo e locul tău.

Ferească Dumnezeu să avem în față pe altcineva și în spate pe Dumnezeu! Asta înseamnă să ai prezența lui Dumnezeu. Să-L ai mereu în față pe Domnul. Că dacă Îl ai mereu în față, această este esența vieții tale. Dacă tu pui în față niște lucruri secundare, atunci viața ta va fi un eșec.

Așa cum ești: păcătos, slab, te pui în fața lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu văzând că stai în fața Lui atâta timp, te miluiește. Și un sărac, dacă ar veni mereu în fața ta și tot ți-ar cere și ar insista, până la urmă îi dai. Dar Dumnezeu Care este atât de bun, cum nu o să ne dea lucruri așa de frumoase și mărețe, dacă noi Îi cerem și stăm mereu în fața lui în stare de cerșire.

– Aici, la mănăstirea pe care o păstoriți, nu aveți internet și nu folosiți telefon mobil. Cum resimțiți acest lucru în viața de zi cu zi?

– Nu văd acest lucru ca o virtute a noastră. Dumnezeu ne-a ajutat să ne ferim de lucruri care ar fi putut să ne îngreuneze foarte mult viața monahală. Până la urmă, aflăm și noi veștile din lumea aceasta, dar le aflăm într-un mod rânduit de Dumnezeu, nu într-un mod forțat, cum s-ar întâmpla dacă am avea internet și am petrece toată ziua urmărind știri. Fiind și aproape de oraș, simțim cât de mult ne ajută această detașare.

În primul rând, ne ajută să păstrăm pacea la slujbe. Apoi, ne ajută să avem spor în ascultările noastre. Ascultarea în mănăstire nu ocupă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, însă în acele câteva ore în care lucrăm în grădină sau ne îndeplinim îndatoririle, liniștirea ne este de mare folos. Avem spor în tot ceea ce facem.

Îmi amintesc că, înainte de a intra în mănăstire, am fost odată la cineva care avea două telefoane mobile. Era prin anii ’90, când telefoanele nu erau atât de răspândite. Când închidea unul, începea să sune celălalt. Imaginea aceea mi-a rămas întipărită în minte. Văzând cât de mult se chinuia, mi-am spus: „Dacă mă va întări Dumnezeu, eu nu aș vrea niciodată să am telefon mobil”. Pentru că este o nevoință care nu aduce niciun folos duhovnicesc și care, de multe ori, este foarte păgubitoare.

Cum să ai mintea curată? Cum să ai răbdare la rugăciune? Cum să gândești limpede și să vezi lucrurile pozitiv, când atenția îți este captată permanent de informații atât de diverse? Ce folos are pentru un simplu monah să știe, clipă de clipă, ce se întâmplă în toate colțurile lumii? Dar chiar și pentru un om aflat la serviciu, cât de necesar este să urmărească permanent ultimele știri?

(fragment)

Interviu realizat de Mihaela Raluca Tănăseanu

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 211 (august 2026)

Revista poate fi achiziționată din:

• Platforma digitală – în format digital online
• Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
• Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

la revista în format digital online, de AICI

în format tipărit, cu livrare în România, de AICI