Să avem curajul de a lupta pentru Adevăr!

− Vă adresați cu acest proiect, Revoluția modelelor, în special tinerilor, dar oare nu ar trebui un program similar și pentru părinți?

−Interesant este că la evenimentele pe care le facem, în școli și licee, în general, nu sunt prezenți părinții. Dar la celelalte evenimente, pe care le organizăm în librării și în fel de fel de alte spații și contexte, vin foarte mulți părinți. Unii vin chiar cu copiii lor, dar cei mai mulți, nu. Interesant este că acești părinți nu pun întrebări, ascultă doar. Și, uneori, s-a întâmplat să primim feedback-uri, în sensul în care ei au aplicat ce au auzit de la cei pe care i-am adus în fața lor. Au pus în aplicare fără să pună vreo întrebare. Cred că tehnica pașilor mărunți este una benefică. Așa cum spunea vrednicul de amintire teolog Costion Nicolescu, trebuie să mergem pe drumul pe care îl avem de făcut, fără să facem tămbălău. Pentru că lui Dumnezeu nu-I place tămbălăul. Atunci când facem tămbălău, ne raliem cu mijloacele acestei lumi zgomotoase.

Mă întrebați dacă ar trebui să existe un anume program dedicat părinților. Sunt unii care sunt în necunoștință de cauză fiindcă, pur și simplu, nu realizează ce le lasă copiilor lor, dacă nu rezolvă ei înșiși lucrurile la timp. Moștenirile nu sunt doar cele fizice, care țin de case și alte lucruri mobile sau imobile, ci tu, ca părinte, lași copiilor și lucrurile pe care nu le rezolvi în timpul vieții, la partea sufletească mă refer, și atunci copii  aceia trebuie să ducă și crucea ta, uneori.

E dificil, căci ține de lucrarea duhovnicească. Sunt foarte mulți care nu au habar ce moștenire lasă copiilor lor. Sunt într-o totală necunoștință de cauză. Toate acestea nu au legătură cu un anume sistem politic sau social în care trăiesc sau au trăit. Noi azi suntem martorii efectelor comunismului, în care raportarea la Dumnezeu nu exista. Suntem rezultatul a zeci de ani în care Dumnezeu era alungat din inimile oamenilor. Din păcate, acea alungare a prins la cei mai mulți. Dar să ne întoarcem la modele. Repet faptul că modelele nu sunt doar oameni care au făcut anumite lucruri, care au avut o atitudine socială, ci modele sunt acei oameni care au o raportare așa cum trebuie la Dumnezeu și care lucrează și pe ogorul sufletelor lor, nu numai pe cel al societății, să spunem așa.

Numitorul comun – iubirea de aproapele

− Doamnă Cristina, ce au în comun toți oamenii minunați pe care i-ați intervievat?

− În afară de faptul că au viața racordată la Ortodoxie, toți au încercat și încearcă ca, prin viețile lor, să facă ceea ce cred că este de folos celui de lângă ei. Unii au un palier de adresabilitate mai mic, alții mai mare. Numitorul lor comun este iubirea de aproapele, prin punerea în exercițiu a acestei iubiri, nu doar printr-o formă exprimată doar verbal.

Cred că ar fi potrivit să amintim câteva dintre numele celor cuprinși în proiectul Revoluția modelelor.

În afară de domnul doctor Nicolae Constantinescu, cel care a operat răniții de la Revoluția din 1989, mai este și doamna Silvia Radu, sculptoriță și pictoriță. Și ea a plecat dintre noi tot anul trecut. O mare trăitoare a Ortodoxiei. Apoi, doamna Micaela Ghițescu, care a fost președinta Fundației Culturale Memoria. Aici aș vrea să fac o paranteză: datorită acestei fundații care ne sprijină, publicăm Colecția Revoluția Modelelor și organizăm cele mai multe dintre evenimente. Doamna Micaela Ghițescu a fost un foarte bun filolog și o eminentă traducătoare. Mărturia ei legată de perioada în care a fost închisă în închisorile comuniste, fiind arestată imediat după ce a terminat liceul, este foarte importantă și are un mesaj foarte puternic pentru tineri, în special legat de copiii de vârsta acestor elevi și studenți care au trecut printr-o experiență carcerală.

Apoi este Dumitru Horia Ionescu, nepotul Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, și el la rândul lui teolog, care vorbește despre bunicul lui, dar are și o capacitate de a face o radiografie foarte pertinentă a timpurilor de astăzi. Doamna Sabina Ispas, directoarea Institutului de Etnografie și Folclor, care prin faptul că se întâlnește prin programe de masterat cu studenții, are acces la ceea ce înseamnă perceperea pe care o au tinerii asupra timpurilor în care trăiesc.  

Am avut o întâlnire foarte frumoasă și cu domnul regizor Nicolae Mărgineanu, care vorbește despre tatăl său, Nicolae Mărgineanu, unul dintre eminenții noștri psihologi, care a fost arestat de comuniști și închis timp de 16 ani.

Teologul Costion Nicolescu, despre care am pomenit, și căruia îi datorăm o întâlnire excepțională, concretizată sub titlul Omul-Aripă. Cine sunt acești Oameni-Aripă? Sunt cei care, așa cum spunea domnul Costion Nicolescu, vor veni la Judecata neamurilor și vor reprezenta stâlpii noștri în fața lui Dumnezeu, stâlpii neamului nostru.

Raluca Prelipceanu, iconograf, cunoscută pentru faptul că a salvat o biserica din Vinţa dintr-un lac de steril. Și ea are un mesaj solid și bogat către tineri. Străbunicul ei a plecat să se îmbogățească, înainte de Primul Război Mondial, în America, în Cleveland. Și a devenit preot acolo, el fiind învățător. Când a revenit în țară a aflat că Regina Maria strângea bani pentru a întări țara. Tot banii pe care i-a strâns acolo i-a dăruit Reginei Maria. Deci, a dat pentru țara lui absolut tot ceea ce a câștigat și el a continuat să trăiască și să viețuiască împreună cu familia în condiții modeste.

Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, cea care astăzi este președinta Fundației Culturale Memoria, un excepțional muzician și un om care a avut o copilărie tulburătoare, senzațională pentru unii. S-a născut într-o peșteră, părinții ei, Toma Arnăuțoiu și Maria Plop fiind partizani, luptători în munți în Grupul de la Nucșoara.

Acestor personalități li se adaugă doamna Cornelia Anichitei, nepoata părintelui mărturisitor și pătimitor Dimitrie Bejan și mulți alții. Toate filmele cu aceștia pot fi vizionate pe site-ul proiectului Revoluția modelelor.

„Eu nu știu ce faceți voi, dar eu îmi fac partea mea!”

− Sunteți și regizor. Știm că se fac filme, piese de teatru de foarte proastă calitate. Cine și cum contribuie la cultivarea gustului publicului? Cum putem să readucem gustul pentru frumos de altădată?

− E foarte dificil lucrul acesta, pentru că evoluția tehnologiei este galopantă. Calitatea mesajului în media și cinematografie și, din păcate, și în teatru, se confundă cu capacitatea tehnică de a realizare a produsului. Da, astăzi spectacolele, filmele sunt numite produse. Nu se ia în calcul faptul că orice rezultat de acest gen este un mesaj-vehicul către public. Un creator de filme, de spectacole de teatru, este asemeni unui chirurg care operează direct pe sufletul omului. Prin imagine și sunet poți coborî un om sau îl poți ridica. Poți să-l duci în situații extreme doar pentru că a văzut un anume film sau a preluat o anumită stare dintr-o replică. Spre exemplu, cineva poate cădea într-o depresie majoră doar pentru că a văzut un film care i-a indus această stare.

E o discuție foarte amplă. Gustul pentru frumos se poate cultiva. Dacă vrei să faci un film doar pentru bani, mesajul către public va fi, cu siguranță, alterat. Aș compara un spectacol sau un film cu un teren viran pe care vrei să construiești ceva. Gândiți-vă la această aglomerare a clădirilor gri, uniformizate, din metal și sticlă, care invadează orașele. Pot să construiesc clădiri imense de acest fel pe terenul meu viran. Pentru ce? Pentru bani, desigur. Dar pot să aleg să amenajez un parc, o grădină, o oază pentru oamenii care trăiesc în astfel de aglomerări urbane. Cu cât voi amenaja grădina gândindu-mă la cei care se vor putea bucura de ea și nu la interesele mele pecuniare, cu atât locul va fi mai frumos și își va dovedi utilitate publică. Gustul pentru frumos se poate cultiva prin felul în care dăruiești și te dăruiești celorlalți. Cu alte cuvinte, frumosul are o legătură directă cu iubirea pentru aproapele.

− Ați afirmat într-un interviu că ar trebui să avem curajul de a lupta pentru adevăr…

− Da. Și pentru adevărul cu a mic, și pentru adevărul cu A mare. Pentru Adevărul cu A mare, întotdeauna trebuie să luptăm pentru că asta ne face să fim verticali. Dar trebuie să avem grijă de protejarea adevărului cu a mic. Dau un exemplu. Cineva are acces la public prin intermediul posibilității de a scrie un articol. Articolul acela urmează să fie publicat în mediul online și va ajunge la foarte mulți cititori. În articol acesta își scrie anumite păreri personale legate de un anumit subiect. Nu specificăm dacă articolul e legat de politic sau social. Autorul lui își prezintă opinia personală care nu e neapărat conformă cu adevărul. Dacă eu propag un neadevăr, îl diseminez, cum se spune astăzi, cei care îl vor citi, îl vor lua ca atare și opinia mea va fi asimilată ca fiind un adevăr. Ceea ce e dramatic. Fie că vorbim în public, fie că scriem, fie că grăim în particular cu alte persoane, trebuie să cântărim foarte bine cuvântul și să-l atașăm obligatoriu la adevăr. Doar raportându-ne la Adevărul cu A mare, putem să facem, de fapt, acest lucru. Când te ții de adevărul cu a mic, atunci vei fi în stare să mărturisești Adevărul cu A mare spre folosul celorlalți și, desigur, și al tău.

− Cum căpătăm curajul de a lupta pentru Adevăr?

− Prin credință drumul e mai neted și mai drept. Nu prea pot să dau eu soluții, pentru că nu sunt vrednică de asta, dar la nivel personal, cred că atunci când îți faci partea și lucrezi cât de bine poți pe bucățica ta de ogor atunci lucrurile stau cum trebuie. Uneori, în întâlnirile cu publicul, povestesc o parabolă care cred că poate ține loc de răspuns la această întrebare. În parabolă se spune că o pădure era în flăcări. Animalele fugeau de colo-colo, păsările la fel. Și la un moment dat, o pasăre colibri zbura prin flăcări la un izvor, lua apă în ciocul ei mic și se ducea să le stingă. Și făcea drumul acesta fără oprire. La un moment dat, un animal oarecare o întreabă: „Nu vezi ce cioc mic ai! Crezi că poți să stingi tu flăcările?” Și răspunsul păsării a fost: „Eu nu știu ce faceți voi, dar eu îmi fac partea mea!” Cred că asta trebuie să facem fiecare dintre noi. Să ne facem partea noastră!

Fiecare dintre noi putem fi un model pentru ceilalți

− Vorbim de modele. Sunt șanse ca în societatea de astăzi, când se promovează falsele modele, să se nască viitoare modele, demne de urmat?

− Cred că da. De fapt, fiecare dintre noi putem fi un posibil model pentru ceilalți. Vă dau un exemplu. Două colege vorbesc să facă un anumit lucru care știu că poate avea un beneficiu pentru o alta. Deja este un mic pas pentru ca acestea să devină un exemplu pentru colega lor. Poți fi exemplu neîncetat pentru ceilalți, dar model poți deveni doar atunci când conduita ta existențială este fundamental legată de virtuțile creștine. Trebuie să fim verticali, să ne facem partea și să fim noi înșine. Trebuie să avem grijă să combatem, pe toate căile care ne sunt la îndemână, falsele modele. Legat de aceste false modele, am vorbit mai devreme și poate ar trebui să mai punctăm un lucru. Totul ține și de bagajul cultural pe care îl are fiecare. Dacă ai o raportare strict lumească la viață, atunci, cu siguranță, umbrele acestui lucru se vor așeza și asupra nivelului de percepere a unui eventual model. Cultura și, prin aceasta înțeleg și educația, este cea care îți poate fi un veritabil ghidaj pentru a putea alege modelul adevărat.

Cred că doar sub splendida cupolă a Ortodoxiei, care cuprinde ca primă poruncă iubirea de Dumnezeu și de aproapele, putem să-i ajutăm pe cei din jurul nostru, fiind mereu atenți la ceea ce sădim în sufletele acestora. Printr-un singur cuvânt sau gest, făcut la timpul și locul lui, putem să-i ajutăm pe cei din jurul nostru să mai scoată câte un „solzișor” de pe ochi. Dar pentru asta trebuie să fim sinceri și cu mare luare aminte la ceilalți. Cred că acesta este cel mai important resort pentru a se naște un posibil model.

− În încheiere, vă rog să dați un sfat pentru tineri despre cum să caute, să descopere și să urmeze adevăratele modele.

− Îi îndemn pe toți tinerii să caute să descopere rădăcinile noastre, să afle poveștile de viață ale eroilor neamului românesc și ale bunilor și străbunilor lor. Trecutul, patrimoniul și modelele sunt zestrea neamului din care facem parte. Prin descoperirea zestrei acesteia, vor afla cum pot deveni ei înșiși oameni frumoși, oameni-aripă. Și îi mai îndemn să stea aproape de Hristos. El îi va călăuzi, negreșit, spre adevăratele modele.

Interviu realizat de Raluca Mihaela Tănăseanu

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 208 (mai 2026)

Revista poate fi achiziționată din:

• Platforma digitală – în format digital online
• Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
• Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

la revista în format digital online, de AICI

în format tipărit, cu livrare în România, de AICI