Marxismul curcubeu

În această a treia parte a interviului pe care ni l-a acordat, Părintele Diacon Joseph Frangipani abordează rădăcinile ideologice și spirituale ale fenomenului yoga, urmărește infiltrarea lui în cultura americană din ultimele decenii și realizează o paralelă tulburătoare cu ceea ce numește „marxismul curcubeu”.

Avertismentul său este limpede: yoga nu este doar o practică fizică sau o modă de wellness, ci o poartă deschisă către o mutație spirituală subtilă, dar profundă, în rândul generațiilor tinere. (T.P.)

– Părinte Diacon Joseph, cât de popular este fenomenul yoga în America?

– Yoga a fost normalizată în America încă din anii 1960, când a câștigat o largă popularitate. Desigur, a fost introdusă cu mult înainte – Swami Vivekananda, de exemplu, este o figură bine-cunoscută care a vorbit despre yoga ca despre brațul misionar al hinduismului.

Pentru mine, este imposibil să separăm yoga de hinduism; le văd ca fiind inerent conectate. În Statele Unite, figuri precum Emerson și Whitman au fost puternic influențate de Upanișade la sfârșitul secolului al XIX-lea. De fapt, lucrări precum „Frunze de iarbă” și „Cântecul meu” – scrise de Walt Whitman, adesea considerat bunicul poeziei americane – probabil nu ar exista în aceeași formă fără expunerea sa la acele texte indiene antice.

Această influență, împreună cu normalizarea unor astfel de principii spirituale, a început să se infiltreze în cultura americană mai vizibil după al Doilea Război Mondial. În epoca postbelică, lumea a trecut prin schimbări culturale semnificative: Conciliul Vatican II, așa-numita mișcare de eliberare sexuală și, în Statele Unite, ascensiunea iubirii libere, a rock and roll-ului și a experimentării drogurilor – în special LSD.

Experimente precum MK-Ultra, în care LSD-ul a jucat un rol semnificativ, au fost efectuate de către cei care acționau sub autoritatea guvernului SUA. Printre persoanele implicate s-au numărat Timothy Leary și Richard Alpert, care au făcut experimente cu LSD la Universitatea Harvard.

În cele din urmă, drumurile celor doi bărbați s-au despărțit: Leary a urmat o agendă politică, în timp ce Alpert s-a îndreptat spre spiritualitate. Parcursul său l-a condus în India – deși nu-mi amintesc motivul exact al vizitei sale – unde mai târziu avea să fie cunoscut sub numele de Ram Dass.

În India l-a întâlnit pe Neem Karoli Baba. Am vizitat și eu mormântul lui Neem Karoli Baba, situat în Haridwar, chiar lângă Rishikesh, în nordul Indiei, peste râul Gange. Neem Karoli Baba a fost un sadhu și este considerat un „sfânt” de mulți, atât în ​​hinduism, cât și în lumea New Age. Când l-a văzut prima dată pe Richard Alpert, i-a spus ceva de genul: „Dă-mi ce ai în buzunar”. Așa că Alpert a scos un pumn de LSD și i l-a întins, iar Neem Karoli Baba și-a aruncat în gură tot conținutul.

„Arme” psihologice și spirituale

Alpert a fost șocat. Primul gând care i-a venit în minte a fost: „Tocmai mi-am ucis guru-ul.” Dar, după un timp, Neem Karoli Baba s-a uitat la el și a spus, parafrazând: „Ceea ce cauți tu, eu sunt tot timpul.” A fost un moment profund pentru Alpert, când și-a dat seama că nu mai avea nevoie de LSD. Voia să atingă acea stare în mod natural. Apoi a luat numele de Ram Dass și a devenit un adept devotat al lui Neem Karoli Baba.

Ram Dass a fost prezentat lui Neem Karoli Baba prin intermediul unui alt căutător pe nume Bhagavan Dass, pe care l-am întâlnit și eu personal și cu care am avut multe conversații. Bhagavan Dass a fost un adept al lui Kali și a petrecut destul timp în incineratoarele din India și, posibil, din Tibet sau Nepal, printre practicanții căii stângi. Aceștia erau indivizi care se angajau în ritualuri tantrice extreme, inclusiv meditații care implicau cadavre și chiar consumau carne umană în încercările lor de a întruchipa și de a extrage putere din Kali.

Este o inversiune satanică a Sfintei Împărtășanii. Ram Dass avea să scrie o carte intitulată „Fii aici, acum”, care documentează o mare parte din această călătorie. Am descoperit cartea respectivă mai târziu. În anii 1970, Ram Dass a jucat un rol major în popularizarea hinduismului, în special a yoga și a consumului de droguri psihedelice, în rândul publicului american.

O altă persoană implicată în acest val a fost Krishna Das, pe care am avut și eu ocazia să-l întâlnesc. De fapt, l-am întâlnit întâmplător în Rishikesh. L-am recunoscut pentru că ascultasem multă muzică de-a lui. Este un cântăreț cu o voce frumoasă, chiar uimitoare. După ce am vorbit, m-a invitat la o sesiune privată de cântece devoționale la ashramul lui Neem Karoli Baba. Era ceva asemănător cu o slujbă de acatist sau paraclis, dar în cadrul tradiției hinduse, un act de devoțiune către guru-ul lor.

În timp ce toate acestea se desfășurau în Occident – mișcarea New Age, ascensiunea experimentării cu LSD, căutarea de guru și pelerinajele spirituale în India – exista un strat mai profund în joc. Ram Dass, care a contribuit la trasarea acestei căi pentru mulți, și-a început călătoria prin intermediul drogurilor furnizate la Harvard, sub influența unor substanțe provenite direct din programele MK-Ultra.

Inițial, LSD-ul a fost produs pentru a fi utilizat în războiul psihologic – se presupune că era destinat desfășurării de forțe în Vietnam. Dar ceea ce s-a întâmplat de fapt este că a ajuns să fie distribuit pe scară largă în Statele Unite. Acest lucru ridică întrebări serioase: Cine îl distribuia? Și de ce era popularizat prin intermediul acestor mișcări culturale?

– Cum vedeți apariția aproape simultană a tuturor acestor fenomene?

– Suprapunerea în timp a răspândirii halucinogenelor cu promovarea spiritualității New Age, cu yoga, meditația transcendentală și guru-ii care au apărut în acea epocă te face să te întrebi dacă totul a fost o simplă coincidență – sau dacă a făcut parte dintr-un demres intenționat.

Au folosit aceste „arme” psihologice și spirituale nu împotriva dușmanilor străini, ci împotriva noastră, chiar aici, în America. De atunci, totul a devenit atât de mainstream, încât a pierdut o mare parte din aerul misticul pe care îl avea odinioară. Atracția exoticului a dispărut pur și simplu, pentru că acum yoga a fost complet normalizată. Intrați în aproape orice magazin alimentar bine aprovizionat din America astăzi și veți găsi steaguri de rugăciune yoga, mănunchiuri de salvie pentru stropire, cărți de yoga și alte ustensile New Age chiar lângă articolele de uz casnic de zi cu zi.

Dacă l-ați fi întrebat pe americanul obișnuit ce este yoga acum 30 sau 40 de ani – sau chiar acum 20 de ani – ați fi descoperit că, deși existau cu siguranță oameni profund dedicați acestei practici, fenomenul nu pătrunsese încă în cultura populară așa cum se întâmplă astăzi. Pe atunci, yoga nu era ceva consumat sau comercializat pe scară largă. Astăzi, a devenit doar un alt produs – ambalat, vândut și deposedat de o mare parte din contextul său spiritual sau filosofic originar.

Normalizarea yoga

Ca să fiu sincer, aș spune că toate acestea – normalizarea yoga, spiritualitatea New Age și explorarea psihedelică – au trecut acum pe plan secund în fața unei mișcări foarte similare. Nu vom intra prea mult în detalii, dar cred că același spirit s-a transformat în ceea ce vedem acum în mișcarea mai largă a ideologiei de gen și LGBTQ+, în special în ceea ce unii numesc ideologia marxistă curcubeu.

Un exemplu frapant este concepția cunoscută sub numele de „Două Spirite”. Conform acesteia, cineva se poate identifica ca având două spirite. Din punct de vedere creștin ortodox însă, ai un singur suflet – cu excepția cazului în care, desigur, inviți un alt spirit. Și asta se întâmplă atunci când cineva invocă, conștient sau nu, entități spirituale – ceea ce Biserica numește demoni. În acest context, s-ar putea lua în considerare demonul mândriei. Și apoi ne uităm în jur și vedem lucruri precum marșurile Pride – nu este doar un joc de cuvinte, ci poate ceva mai literal într-un sens spiritual.

Întregul cadru implică o subversiune a propriilor energii – a energiilor create pe care Dumnezeu ni le-a dat, care sunt menite să fie transfigurate de energia necreată, a lui Dumnezeu Însuși. Atunci când încercăm să valorificăm sau să redirecționăm aceste energii în scopuri egoiste sau distorsionate – nu în sensul New Age al „muncii energetice”, ci în sensul ortodox al facultăților sufletului – alunecăm într-o primejdie duhovnicească.

Vorbim aici despre partea poftitoare și alte facultăți ale sufletului, date nouă cu un scop: să se curățească, să se lumineze și, în cele din urmă, să se transfigureze. Dar atunci când sunt deturnate de la rostul lor – fie prin ideologie, patimi sau practici oculte – devin instrumente nu ale harului, ci ale autodistrugerii.

Facultatea apetitivă, dorința noastră, este una dintre cele mai ușor de deturnat, iar acest lucru se vede în relaxarea normelor morale și în impulsul cultural de a-i lăsa pe alții să facă ce vor cu noi, fără discernământ. Una dintre cărțile de vizită ale lumii New Age și yoga este tocmai aceasta: Să nu judecăm, ci, mai profund, să nu discernem. Ni se spune să nu discernem, ci pur și simplu să acceptăm. Și totuși, în Biserică, suntem chemați în mod explicit să discernem, să punem duhurile la încercare și să ne păzim de influențele necurate. Acest contrast este izbitor – și incontestabil conectat.

Nu pot să nu văd o conexiune – ceva ce a început cu adevărat să prindă contur în anii 1970, odată cu ascensiunea astrologiei, a horoscoapelor, anume confuzia adusă de întrebări identitare precum „Ce zodie ești?” sau „Ce gen ai?”. Totul face parte din același amestec spiritual și ideologic. Mulți dintre cei care promovează aceste idei la un nivel de bază flutură acum nu doar steaguri de rugăciune, ci și steaguri curcubeu. Ceea ce vedem este o energie spirituală la lucru, fie prin penticostalism, yoga, fie prin invitația a ceva mai întunecat – cum ar fi energia sexuală satanică asociată cu Kundalini.

Un cal troian împins în casele noastre

Conform textelor vedice și tantrice, această energie se află la baza coloanei vertebrale și este profund legată de puterea sexuală. Când studiam yoga în India, chiar și acolo, profesorii recunoșteau diviziunea dintre energiile masculine și feminine și adesea avertizau împotriva homosexualității, considerând-o nefirească sau dezechilibrată. Dar acum, nu mai există guru indieni care vin în Occident și predau din propriile tradiții, ci mai degrabă este o reinterpretare occidentală – folosind vocabularul yogin, dar cu obiective diferite și prin microfoane diferite.

Există un cal troian care a fost împins în casele noastre – prin telefoane mobile, școli, droguri sau orice vehicul se potrivește agendei: yoga, ideologia de gen, astrologie și multe altele. Vine mascat în tot felul de mișcări, inclusiv ecologism și diverse grupuri pentru drepturi sau identitate. Și, deși unele dintre aceste cauze ridică preocupări valide, adevăratul pericol constă în narațiunea spirituală care stă la baza tuturor. Ni se spune constant să ne relaxăm pur și simplu – să ne relaxăm și să facem yoga, să ne relaxăm și să fumăm un joint, să ne relaxăm și să ne „acceptăm” pe noi înșine, copilul sau soțul/soția exact așa cum sunt – pentru că, în cele din urmă, se spune că adevărul este fluid. Poți interpreta Scriptura cum vrei. Poți interpreta genul tău cum vrei. Devii propria ta autoritate.

Dar odată ce devii propria ta autoritate în interpretarea adevărului, a identității, chiar și a lui Dumnezeu, te întorci la cea mai veche ispită a omului: să devii ca Dumnezeu, dar separat de Dumnezeu. Aceasta însă nu este comuniune – este separare de Dumnezeu, iar separarea este păcat.

Eu o numesc marxismul curcubeu. Pentru că este o prismă – prin care ființa umană este descompusă, refractată în categorii, identități și ideologii. Ceea ce strălucește prin acea prismă nu este lumină divină, ci lumină creată, energii răsucite, distorsionate care sunt, în realitate, demonice. Curcubeul, odată un semn divin, este acum repictat fals. Și când vezi acele steaguri fluturând pe ambasadele SUA, nu este doar o sărbătoare – este o declarație: „Aici am cucerit”. Aceasta reprezintă un steag – o putere, o identitate. Și în acest caz, steagul curcubeu reprezintă o ideologie mult dincolo de simpla toleranță; semnalează loialitatea față de o viziune asupra lumii. Marxismul introduce ideea că adevărul nu există în niciun sens obiectiv. În schimb, totul este văzut ca o construcție socială, impusă de opresori celor oprimați. Acest cadru, care își are originea în Marx și Engels, are rădăcini într-o dihotomie mai profundă – un spirit talmudic de dezbatere nesfârșită asupra Vechiului Testament, toate acestea în timp ce îl respinge pe Hristos.

Această „eliberare” înseamnă înrobirea lor față de un spirit fluid

Ceea ce vedem astăzi reflectă modelul imperiilor și ideologiilor care se ridică și cad, purtând adesea aceeași semnătură spirituală. Comunismul, de exemplu, a fost una dintre cele mai complete inversiuni satanice ale ordinii dumnezeiești – o frăție contrafăcută a oamenilor care oferea o unitate falsă, separată de Dumnezeu. Este, în multe privințe, o încarnare politică a Cabalei, care în sine este o distorsiune satanică ce a modelat ulterior ritualurile și ideologiile francmasoneriei.

Așa-numita frăție a omului – idealul promovat de francmasonerie – a cedat în cele din urmă locul realității politice a comunismului, la fel cum comunismul internațional s-a transformat acum în globalism. Dar globalismul este în esență același spirit, doar îmbrăcat cu alte haine – un comunism internațional cu ruj și ojă.

Nu este surprinzător, așadar, că mișcările pe care le-am văzut active în America – Antifa, Black Lives Matter, activismul LGBT – au toate rădăcini ideologice comune. Dacă examinați site-urile lor oficiale sau declarațiile de misiune, aproape toate își declară deschis intenția de a dezmembra familia creștină, de a răsturna patriarhatul și de a elibera oamenii – deși această „eliberare” înseamnă, în cele din urmă, înrobirea lor față de un spirit fluid, un spirit al confuziei.

Este, la propriu, spiritul Antihristului – și l-am văzut dezlănțuit la nivel global, de pildă, când țarul Nicolae al II-lea și familia lui au fost martirizați, executați de aceleași forțe revoluționare. Forțe care urăsc sacrul, care caută să distrugă chipul lui Dumnezeu în om și care acum se ascund în spatele limbajului dreptății, egalității și libertății, în timp ce, în realitate, poartă război împotriva Adevărului.

Interviu realizat de Tatiana Petrache

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 201 (octombrie 2025)

Revista poate fi achiziționată din:

• Platforma digitală – în format digital online
• Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
• Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

la revista în format digital online, de AICI

în format tipărit, cu livrare în România, de AICI