„Antidotul la nefericire este Dumnezeu”

Afirmația de mai sus nu aparține unei bătrâne care și-a petrecut toată viața slujind Biserica, nici unui preot care-L propovăduiește cu râvnă pe Hristos, ci unui bărbat tânăr care a cunoscut din plin bucuriile trecătoare ale acestei lumi. Mihai Neșu a fost un fotbalist de succes al anilor 2010. Dar viața sa s-a schimbat radical, după ce a rămas paralizat de la gât în jos, în 10 mai 2011, ca urmare a unui accident petrecut în timpul unei antrenament cu echipa sa Utrecht la care evolua în acel moment. De atunci, bucuria sa nu mai constă în goluri marcate, în performanțe realizate sau în plăceri trecătoare, pentru că Mihai și-a canalizat tot efortul pentru a-i bucura pe alții. Anul trecut a fost inaugurat Complexul de recuperare „Sfântul Nectarie” din Oradea, adresat persoanelor cu dizabilități neuromotorii. În cele ce urmează Mihai Neșu ne destăinuie care este drumul spre adevărata fericire. (R.T.)

− Domnule Mihai Neșu, vă văd mai tot timpul binedispus, cu zâmbetul pe buze. Transmiteți, așa, o stare de bucurie. Vă considerați un om fericit?

– Mai degrabă, sunt un om aflat în căutarea fericirii. Și sunt bucuros tocmai pentru că mă aflu în această căutare. Din ce am trăit și din ce am vorbit cu alții, mi se pare destul de dificil – poate chiar imposibil – să atingem o fericire deplină aici, pe pământ. Poate că nici Dumnezeu nu ne oferă încă această fericire veșnică, pentru că locul ei nu este aici.

Suntem mereu înconjurați de probleme, de greutăți – uneori ale noastre, alteori ale celor din jur – și e greu să rămâi neatins. E aproape ciudat să fii tu fericit, când în jurul tău sunt oameni care suferă, care poartă tristeți adânci. Dar cred că, în locul fericirii absolute, Dumnezeu ne dă posibilitatea să dobândim o pace lăuntrică, un echilibru care ne ajută să mergem mai departe pe drumul mântuirii. Poate că asta e adevărata bucurie – liniștea sufletului care te ține drept chiar și în încercări. Și de asta pot spune că sunt bine dispus. Cred că sunt pe drumul cel bun, spre mântuire. Îmi doresc să rămân pe el, și nădejdea asta, credința că Dumnezeu mă va ajuta indiferent de greutăți, îmi dă o stare de pace și de bună dispoziție – de cele mai multe ori.

– Așadar, fericirea dumneavoastră e strâns legată de mântuire, de relația cu Dumnezeu, și nu de lucrurile pământești, pe care cei mai mulți dintre noi le caută cu ardoare?

– Ei, vrând-nevrând, și lucrurile lumești te pot bucura uneori. Dar bucuria adevărată vine, cred eu, din pacea pe care ți-o dă Dumnezeu. Acea pace lăuntrică îți aduce buna dispoziție și echilibrul de peste zi – mai mult decât orice satisfacție materială. Bucuriile lumești trec repede.

De pildă, îți dorești o mașină, o cumperi, ești fericit o vreme, dar după o săptămână parcă nu te mai încântă la fel. Sau, dacă o lovești, toată bucuria se duce. E o fericire fragilă, care depinde de lucruri trecătoare. În schimb, bucuriile care vin de la Dumnezeu sunt mai stabile, mai profunde. Eu simt asta, de exemplu, în lucrarea de la fundație. Dumnezeu ne-a ajutat să ducem la capăt un proiect frumos, iar asta îmi aduce o bucurie aproape zilnică. Chiar dacă mai apar probleme, se strică câte ceva și trebuie reparat, rămâne sentimentul acela de împlinire, de recunoștință.

„Atunci aveam succes, dar nu aveam pace”

– Ați inaugurat anul trecut complexul de recuperare „Sfântul Nectarie”, dedicat copiilor și adulților cu dizabilități. Cum ați descrie diferența dintre bucuria și împlinirea de dinainte de accident, când erați un fotbalist de succes, și cea de acum, când vedeți roadele acestei lucrări la care v-ați dăruit atâția ani?

– Este o diferență uriașă. Acum, după atâta timp, îmi dau seama că, înainte de accident, nu aveam o relație adevărată cu Dumnezeu. Nici nu Îl căutam cu adevărat. Eram, cum să zic, un om „pe interes” – mă rugam doar ca să nu mi se întâmple ceva rău. Aveam bucurii, dar erau bucurii lumești, trecătoare. Țineau puțin și erau urmate adesea de neliniști, de îngrijorări pe care nu știam cum să le gestionez. Nici acum nu pot spune că le gestionez perfect, dar acum, dorindu-mi să fac voia lui Dumnezeu, încerc să le trăiesc altfel. Când apar probleme mari, le încredințez în mâna Lui. Mă ajută mult spovedania, împărtășania deasă, rugăciunile celor care se roagă pentru mine și pentru noi, în general.

Bucuria de acum e cu totul diferită. E o bucurie liniștită, adâncă, care vine din nădejdea mântuirii. Simt o pace aproape permanentă, dar și o stare de trezvie – o grijă constantă să nu-L supăr pe Dumnezeu. Poate că asta e adevărata împlinire: să trăiești în pace cu tine și cu El, chiar și în mijlocul încercărilor.

– Ne puteți împărtăși câteva dintre bucuriile lăuntrice pe care le-ați trăit în relația cu Dumnezeu? Poate legate de întâlniri cu părinți duhovnicești, de spovedanie, de împărtășanie?

– Da, întâlnirile cu anumiți părinți îți aduc o bucurie aparte, greu de descris în cuvinte. Poate e o comparație îndrăzneață, dar atunci când te întâlnești cu un părinte cu adevărat înduhovnicit, e aproape ca și cum L-ai vedea pe Dumnezeu. Îți dă o nădejde uriașă, o pace și o putere care rămân în tine mult timp după aceea.

De fapt, tot proiectul nostru a pornit din astfel de întâlniri. La început nu aveam curaj să ne înhămăm la o lucrare atât de mare, dar prin încurajările părinților din Muntele Athos am prins putere și am pornit la drum. Ascultând sfaturile lor, am reușit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ajungem aproape de finalul acestui proiect. Centrul de recuperare e deschis de aproape un an, la fel și biserica, unde slujim în fiecare duminică Sfânta Liturghie, chiar dacă nu avem încă un preot stabil acolo. Am început și să primim oaspeți la cazare, iar toate acestea s-au făcut cu binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu.

De fiecare dată când ajung în Muntele Athos simt o bucurie adâncă, o pace care nu seamănă cu nimic din lumea de aici. E o lume diferită, în care cred că toți ne-am dori să trăim. Chiar dacă, odată întorși acasă, mai uităm din ritmul și felul lor de viață, rămâne dorința de a lua exemplu de la ei – de la pacea și bucuria care se citesc pe chipurile părinților de acolo.

– Păstrați în suflet cuvinte de folos care v-au ajutat în activitatea dumneavoastră și în viața de zi cu zi?

– Unul dintre cele mai importante sfaturi pe care le-am primit în Sfântul Munte Athos a fost de la Părintele Stareț Efrem Vatopedinul, chiar la prima mea vizită acolo. Eram atunci foarte tulburat după accident, neliniștit, cu multe întrebări și frământări. Părintele mi-a spus trei lucruri care, de atunci, îmi sunt de folos în fiecare zi: 1.să am duhovnic și să ascult de el, 2.să am răbdare și 3.să-L am pe Hristos drept cel mai bun prieten. Aceste trei sfaturi au devenit pentru mine o temelie, un fel de busolă zilnică. Încerc, pe cât pot, să-mi clădesc drumul spre mântuire respectându-le, pentru că le simt mereu actuale, vii, potrivite oricărei situații.

Un alt cuvânt care a avut un mare impact asupra sufletului meu l-am primit tot în Athos, la una dintre vizitele următoare. Eram încă apăsat, cuprins de gânduri și supărări, iar un părinte m-a întâmpinat cu un zâmbet cald și mi-a zis: „Doamne, ajută! Bine ai venit, Mihai! Ce faci?” Eu am început să-mi spun ofurile, iar el, foarte liniștit, m-a întrebat: „Crezi că se schimbă ceva în viața ta și în problemele tale, dacă stai supărat?”

Atunci nu am dat mare importanță, dar mai târziu, vorbele lui au început să mă urmărească. De fiecare dată când mă apasă o stare de tristețe sau nemulțumire, îmi amintesc de el și parcă îl văd în fața mea, spunându-mi aceleași cuvinte. Mă mai supăr și eu, ca oricine, dar nu mai pot rămâne mult în acea stare. Cuvintele acelui părinte mă scot din întuneric și mă ajută să merg mai departe. Au fost întâlniri simple, dar pline de lumină. Și chiar dacă le-am mai povestit și cu alte ocazii, simt nevoia să le repet, pentru că poate vor fi de folos și altora, așa cum mi-au fost mie.

(fragment)

Interviu realizat de Mihaela Raluca Tănăseanu

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 202 (noiembrie 2025)

Revista poate fi achiziționată din:

• Platforma digitală – în format digital online
• Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
• Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

la revista în format digital online, de AICI

în format tipărit, cu livrare în România, de AICI

Mulțumiri tuturor celor care contribuie la finalizarea Complexul de Recuperare „Sfântul Nectarie”. Împreună am reușit să transformăm un vis în realitate. Acum copiii și adulții cu dizabilități au acces la terapii de recuperare de calitate, la cele mai mici prețuri, într-un loc realizat cu iubire și dedicare!

Cei care doresc să sprijine în continuare proiectul o pot face prin donații în conturile Fundației Mihai Neșu:

Banca Transilvania – Sucursala Oradea, România

RO63BTRLRONCRT0246793101 – cont în lei

RO13BTRLEURCRT0246793101 – cont în euro

RO17BTRLUSDCRT0246793101 – cont în dolari S.U.A.

BIC Swift: BTRLRO22XXX