Înspre o cunoaştere mai adâncă a vieţii şi învăţăturii Părintelui Arsenie Boca
Sănătatea colonului și cum o întreținem
Necazurile și provocările zilelor noastre îi determină pe mulți să nu-și mai dorească să aibă copii. Argumentele invocate sunt sărăcia, nesiguranța, atacurile de tot felul împotriva inocenței, războaiele, pandemiile, dictaturile… Într-adevăr, lumea în care trăim se dovedește tot mai puțin prielnică vieții de familie și copilăriei. Dar soluția nu este resemnarea, pasivitatea și paralizia în fața fricii, ci înfruntarea curajoasă a acestei culturi a morții, aducând lumină în adâncul întunericului și viață în mijlocul morții. Ne spune aceste lucruri Părintele Josiah Trenham, un american convertit la Ortodoxie și tată a zece copii. (A.G.)
Noi înșine ne sărbătorim zilele de naștere, dar să nu vrem să le dăm și altora șansa de a avea zile de naștere! Nu mai vrem să dăm naștere la copii, pentru că nu dorim să trecem prin greutățile creșterii lor. De aceea întregul Occident se află într-o stare de sinucidere culturală și în declin. Din punct de vedere demografic, țările occidentale nu sunt nici măcar în atare să-și mențină populația existentă. Ratele de reproducere au scăzut foarte mult, iar civilizația noastră este pe moarte. Fiecare se bucură pentru sine că este în viață, se bucură că are o zi de naștere, dar nu vrea să transmită această bucurie și altei generații.
Nici chiar noi, creștinii ortodocși, nu suntem imuni la această tendință. Slavă Domnului că avem mulți creștini ortodocși evlavioși în Apus, care iubesc oamenii și cinstesc chipul lui Dumnezeu în om, continuând în duhul Bisericii marea cinste de a fi părinți, bunici și nași. Există însă și mulți ortodocși „catehizați” mai mult de cultura secularizată în care trăim, de școli, de social media sau de Hollywood decât de Biserică, care cunosc foarte puțin învățătura acesteia. Pe de altă parte, nici Biserica nu face destul pentru a-i învăța pe oameni despre viața de familie și maternitate.
Este o mare ironie, pentru că tocmai noi, creștinii ortodocși, pe de o parte, ne concentrăm pe marea minune a Întrupării, care a adus mântuirea neamului omenesc, iar pe de altă parte, foarte mulți nu ne dorim familii numeroase. Zămislirea Maicii Domnului a fost una mai presus de fire. Dorința ei de a spune „Fie!” voii lui Dumnezeu și de a primi taina zămislirii Fiului lui Dumnezeu în pântecele ei a făcut posibilă unirea neamului omenesc cu Dumnezeu și a ridicat oamenii din căderea lor, din păcat și din moarte. Creștinii ortodocși, având această înțelegere teologică, ar trebui să fie cei mai iubitori de copii.
Este o mare ironie și pentru că slujba noastră de încununare a mirilor este o adevărată comoară teologică, în care se face mult pomenire despre binecuvântarea nașterii de prunci. Dacă vreți să știți ce crede Biserica despre căsătorie și viața de familie, citiți slujba Cununiei! Veți descoperi o viziune uimitoare despre această taină a zămislirii și procreării. Începe cu tămâierea preotului și, în timp ce tămâiază, strana cântă psalmii de cununie: Psalmul 126 și Psalmul 127. Amândoi acești psalmi sunt plini de referințe la naștere și la binecuvântarea de a avea copii – roadele pântecelui sunt o răsplată, ca săgețile în mâinile unui războinic viteaz. Cât de binecuvântat este bărbatul a cărui tolbă este plină cu astfel de „săgeți”, iar soția lui este ca o vie roditoare, având copii precum vlăstarele de măslin împrejurul mesei sale! Și nu doar în psalmii de la început, ci și pe parcursul întregii slujbe se face referire la binecuvântarea lui Dumnezeu asupra perechii pentru rodnicie. De fapt, acesta este al doilea lucru pentru care ne rugăm la cununie. După ce pomenim numele mirilor, ne rugăm pentru mântuirea lor, iar următoarea cerere pe care o adresăm lui Dumnezeu este de a le da darul procreării de copii pentru perpetuarea neamului omenesc.
Paralizia indusă de frică
În zilele noastre, mulți oameni sunt paralizați de frică, simt că le-ar fi prea greu, că acum nu este momentul oportun pentru a aduce copii pe lume. Ca preot, am constatat această temere de multe ori și nu doar la enoriașii mei, ci și la prieteni și vecini, și am avut multe discuții cu ei. Am auzit durerea și neliniștea cuplurilor de tineri căsătoriți, îngrijorați la gândul de a avea copii în lumea de azi. Este un mediu atât de ostil și o cultură atât de deprimantă aici, în Apus – și vorbesc mai ales despre Statele Unite –, încât mulți sunt paralizați la gândul să aducă pe lume copii într-o lume în care civilizația e în declin, violența se intensifică, calitatea vieții scade, credința în Dumnezeu se stinge, perversiunile cresc, viața publică nu mai este sigură, blasfemiile sunt peste tot la vedere.
Acest atac vicios împotriva inocenței copiilor este pentru foarte mulți un argument în plus ca să nu mai dorească să aibă ei înșiși copii, care au devenit niște ținte ale coruperii și întinării. Mulți dintre cei de la putere, care stabilesc agendele sociale, urmăresc să-i pervertească, să pună mâna pe ei, să le abată mintea de la învățăturile credinței și să-i transforme în niște perverși la fel ca ei. Totul se petrece într-un mod foarte agresiv, mai ales prin intermediul mișcării LGBTQ, având complicitatea politicienilor, a sindicatelor de profesori, a Hollywood-ului. Este cu adevărat îngrozitor! Nu neg că e un moment greu, neprielnic pentru nașterea și creșterea copiilor. Am o mare înțelegere pentru tinerele familii care își exprimă aceste neliniști.
Dar nu așa trebuie să gândim! Este mai bine să fii mai puțin prosper, este mai bine să te confrunți cu mari greutăți, să lupți până la ultima suflare pentru crezul tău, decât să fii mort sau inexistent. Cred că, dacă vi s-ar pune în față opțiunea „Vrei să fii mai puțin prosper și să ai o viață mai puțin tihnită sau preferi să nu exiști deloc?”, alegerea voastră ar fi una foarte clară. Este totuși mai bine să fii în viață decât să nu exiști! Ideea de a nu mai aduce copii pe lume pentru că în lume se întâmplă multe fărădelegi (ceea este adevărat, iar fărădelegile sunt tot mai multe aici, la noi!) este o eroare de judecată. Doar pentru că lumea exterioară este pe moarte nu înseamnă că și noi trebuie să murim, nu înseamnă că și comunitatea voastră, parohia voastră trebuie să moară. Nu! Noi avem Împărăția lui Dumnezeu și da, culturile pot muri, civilizațiile pot muri. Dumnezeu respectă libertatea oamenilor. Dacă ei aleg prost, vor suferi consecințele alegerilor lor. Dar ce legătură are asta cu cei care Îl iubesc pe Dumnezeu? Dacă cultura devine tot mai întunecată, lumina noastră rămâne aceeași și poate fi chiar mai lucrătoare.
Este mult mai bine să fii în viață. Este mult mai bine să naștem copii în această lume, cu încrederea și nădejdea că îi putem aduce la Dumnezeu. Nimic nu a biruit Biserica și, cu siguranță, Biserica nu este mai neputincioasă decât această lume aflată în cădere. Dimpotrivă, Biserica este stâlpul și temelia Adevărului și susține lumea prin rugăciunea ei. Așa că a avea copii este pur și simplu calea lui Dumnezeu pentru a-și înmulți chipul Său pe pământ. Iar atunci când lumea și cei ce nu cred în Dumnezeu abandonează zămislirea și nașterea de prunci, dacă noi continuăm să le dăm naștere, avem o șansă și mai mare să câștigăm oameni pentru Dumnezeu și să câștigăm o cultură pentru Dumnezeu.
Prin urmare, nu negăm faptul că trăim într-o lume mai periculoasă, mai pervertită și mai decăzută decât altele. Da, așa este! Totuși, este mai bine să fii în viață, decât să nu exiști. Iar dacă vrei să fii căsătorit, acesta este unul dintre scopurile căsătoriei. Dacă nu dorești să aduci copii pe lume, atunci nici nu te căsători. Du-te și fă-te călugăr sau călugăriță! Sau vrei doar plăcerile căsătoriei fără responsabilitățile ei și invoci decadența culturii actuale drept scuză? Plăcerile căsătoriei au fost create de Dumnezeu tocmai pentru a putea aduce copii pe lume. Unirea trupească este un lucru serios! Este legată de responsabilitatea nașterii și creșterii de copii. Este și o mare încurajare, un liant între cei doi. Dar unii oamenii vor să dezlege aceste două fire sacre: firul plăcerii și firul responsabilității. Vor să scape de responsabilitate și să păstreze doar plăcerea. Dar nu aceasta este miza! O astfel de alegere nu este benefică pentru nici o ființă umană, cu atât mai puțin pentru acel cuplu. Dumnezeu știe mai bine ce este bun pentru noi. Dacă ai primit darul vieții, oricât de grea și de primejdioasă ți-ar fi viața, ai șansa de a-L cunoaște pe singurul Dumnezeu adevărat, iar aceasta înseamnă viață veșnică. Ai șansa de a te bucura de iubire, de prietenie și de adevărata unitate între oameni în Trupul lui Hristos.
Viața fiecărui copil este în mâna lui Dumnezeu
Este mai bine să fii în viață, chiar și într-o cultură decadentă, este mai bine să fii viu și să dai mulțumire lui Dumnezeu, să-ți biruiești frica, să înțelegi această mistică a zămislirii și a nașterii de copii și să nu permiți lumii să te deformeze, să te prindă cu mâinile sale întunecate peste tine și să-ți ucidă optimismul și încrederea în Dumnezeu și în Biserică. Este adevărat, sunt unii pentru care ar fi fost mai bine dacă nu s-ar fi născut. Domnul Însuși spune acest lucru: „Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut” Marcu 14:21. Și acest lucru este valabil mai ales pentru cei care lucrează împotriva binelui copiilor, pe care îi smintesc și-i pervertesc. Domnul nostru spune foarte clar: „Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării” Matei 18:6. Unui om care smintește copiii, îi persecută, îi răpește sau îi transformă în jucării sexuale ori îi face sclavi pentru muncă, i-ar fi fost mai bine dacă nu s-ar fi născut!
Cultura noastră e, cu siguranță, plină de atacuri la adresa inocenței copiilor, iar acestea vin chiar din partea unor jucători foarte puternici ai culturii noastre. Da, pentru ei este valabil cuvântul acesta, că ar fi fost mai bine dacă n-ar fi existat, pentru că viitorul lor este un iad foarte, foarte fierbinte. Dar noi nu suntem așa! Lucrurile sunt însă atât de simple: Este cu mult mai bine să fii în viață și să ai posibilitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a iubi oamenii decât să nu exiști și să nu ai nici măcar șansa de a câștiga veșnicia împreună cu Hristos.
Știți, există o cerere frumoasă la începutul slujbei Cununiei, care apare și în slujba logodnei, în care Îl rugăm pe Dumnezeu să dăruiască perechii copii, citez, „rod pântecelui spre folosul lor”. Este o cerere foarte importantă. Vedeți, gândul Bisericii este de a lăsa această problemă în seama lui Dumnezeu. Mulți dintre noi, postmodernii care trăim în Occidentul secularizat, vrem să controlăm totul. Nu ne place să avem politicieni care încearcă să ne controleze viața – și, cu siguranță, încearcă să facă acest lucru în moduri la care noi nu ne-am fi gândit vreodată, plănuind cu tenacitate să obțină controlul total asupra vieților noastre. Dar oare nu facem și noi același lucru? De exemplu, în ce privește creșterea copiilor, nu încercăm noi să ne impunem voința noastră și să ne controlăm și să le controlăm viața, în loc să urmăm cugetul Bisericii, așa cum se spune în slujba de cununie, încredințându-i lui Dumnezeu copiii pe care ni-i trimite, după a Sa voie?
Cred că aceasta este calea credinței, cred că aceasta este cea mai bună cale – să avem încredere în El, astfel încât să ne dea copiii care sunt potriviți pentru noi și atunci ne vom putea bucura asemenea părinților Maicii Domnului, Sfinții și Drepții Ioachim și Ana, de voia lui Dumnezeu.
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 178 (noiembrie 2023)
Revista poate fi achiziționată din:
- Platforma digitală – în format digital online
- Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
- Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate
De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni
Trackbacks and Pingbacks