Marele nostru dușman este nepăsarea fiecăruia dintre noi
Nașterea de prunci într-o lume ostilă
Ne-am tot întrebat în ultimii ani dacă nu cumva viaţa şi învăţătura Părintelui Arsenie au rămas la un nivel superficial de înţelegere, care ar corespunde cu mersul societăţii româneşti din ultimele decenii. Toată această lâncezeală nu a dus oare la o restructurare a minţii noastre, care se dovedeşte, iată, incapabilă de adâncirea, aprofundarea şi descoperirea personalităţii uriaşe a unui Părinte duhovnicesc? Pentru cei mai mulţi, Părintele Arsenie este, cu certitudine, un monah cu viaţă cuvioasă şi sfântă. Totuşi, viaţa şi învăţătura sa au rămas la un nivel tocit de înţelegere. Blocajul acesta are o semnificaţie aparte, astăzi, când chipul autentic al Părintelui este la o distanţă considerabilă faţă de ceea ce numim „fenomenul Arsenie Boca”. (S.C.)
Cuvintele vii ale Cuviosului Părinte vin cu o soluţie. Ele ne întâmpină şi ne scot din cercul vicios al neputinţei de a păşi către o înţelegere mai adâncă. Iată, de pildă, cum ne caracterizează Părintele: „Rugăciunea fără orizont creştin, fără meta-noia”.[1] Aici suntem. Într-o capcană. „Oamenii, în nepriceperea lor, cer de la Dumnezeu aranjamente pământeşti, treburi trupeşti, afurisanii peste alţii care-i păgubesc sau le stau în cale”.[2] Cuviosul Părinte Arsenie îndeamnă la metanoia, la schimbarea minţii noastre, într-un mod practic duhovnicesc: „După rugăciune, sileşte-te să devii încăpător darului pe care-l ceri. Sileşte-te a-ţi birui, a-ţi strâmtora egoismul – «cercul vostru strâmt» – şi fă loc dumnezeiesc fratelui tău în inima ta cea dumnezeiască (nu egoistă, pătimaşă, pornită pe plăceri păcătoase)”.[3]
Iată cum, în cel mai viu şi patristic sens cu putinţă, cuvântul Cuviosului Părinte Arsenie adânceşte însăşi viaţa noastră. Cuvintele acestea sunt ascetice şi ne îndeamnă să ne ridicăm de la de la simţirile cele de jos la duhovniceasca înţelegere. Or, vedem că astăzi cuvintele însuflate ale Părintelui sunt înlocuite de cuvintele noastre slăbănogite. Aceasta se vede din sporovăiala unora pe seama personalităţii duhovniceşti uriaşe a Părintelui. Fără capacitate de adâncire, dar cu pretenţia de exegeză autorizată, unii se revendică de la cuvintele Părintelui, pentru a se scoate în evidenţă pe ei înşişi. Acest „spectacol” reduce cuvântul viu şi lucrător al Părintelui la vorbăraie.
De aici ni se trag şi multe ponoase. Unul dintre acestea este aducerea Părintelui Arsenie la nivelul la care suntem noi. Or, acest lucru este cu adevărat o ciuntire şi o falsificare a chipului său. Neputând să ne ridicăm la nivelul patristic al concepţiei Părintelui asupra lumii, rămânem la o perspectivă plată pe care o punem pe seama învăţăturii lui. Dar una este fântâna cu apă vie şi limpede curgătoare a învăţăturii sale, şi alta întinderea cu apă băltită şi tulbure a discursului nostru despre lucrările Părintelui.
„Programul” Părintelui Arsenie
Cuviosul Părinte Arsenie a fost „filtrat”, în mod nepermis, tocmai prin cei care s-au pretins „autorizaţi” în a vorbi despre el. Această imagine, care ni s-a tot livrat, a făcut carieră în ultimele decenii. Din inerţie, unii îi fac şi astăzi acest „serviciu” Părintelui. Oare întâmplător a amintit Părintele în cuvintele sale celebra sintagmă eminesciană? „Cercul vostru strâmt” cuprinde tot cugetul pământesc, tot ce-i atins şi vătămat de duhul lumesc. Or, chiar cuvintele Părintelui sunt preluate, în mod nelegitim, şi amestecate cu înţelesuri de care el însuşi s-ar fi delimitat categoric.
Un alt ponos care derivă de aici este confuzia pe care o stârneşte învăţătura „filtrată” a Părintelui Arsenie în mintea multora. E limpede că unii se înalţă pe piedestalul acesta al cuvântului şi vorbesc „în numele Părintelui”, ca în cunoscutele versuri eminesciene: „Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel,/ Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el/ Sub a numelui tău umbră” (Scrisoarea I). Iar obştea noastră creştină primeşte toată acea „vorbăraie”, care nu e nicidecum a Părintelui. Aici se produce o falsificare. Cine îl cunoaşte bine pe Cuviosul Părinte ştie că, în puţine cuvinte, spunea mult. Or, în discursurile şi textele contemporane referitoare la personalitatea sa, observăm că s-a renunţat la acest principiu atât de scump Părintelui – Non multa, sed multum –, pentru a face loc cuvântului nostru slab, veştejit, fără putere.
Este o mare discrepanţă între cuvintele noastre („mici cocioabe”) şi cuvântul Părintelui, asta e de la sine înţeles. Numai că unii nu au vrut să priceapă şi au răspândit tot felul de „istorii” despre Părintele, care au determinat, în mod firesc, unele reacţii. Cel mai greu, în epoca noastră vizată de ignoranţă şi superficialitate, este să lăsăm loc cuvintelor Părintelui Arsenie. Părintele Arsenie este înghesuit tot mai mult într-un discurs, ca să facem loc propriilor noastre cuvinte. Învăţătura Părintelui devine, astfel, doar paravan pentru discurs, doar pretext pentru „lăţirea filacteriilor”. Dar ce are a face învăţătura Părintelui cu „cercul vostru strâmt”?
Într-adevăr, în ultimii ani, cuvântul Părintelui s-a retras în cărţile sale vii şi lucrătoare, în inimile celor care trăiesc după cuvântul său, strâmtorându-şi egoismul. Aceşti iubitori şi cinstitori ai Părintelui îl lasă pe el să grăiască înlăuntrul lor, pătimind laolaltă cu el toată această avalanşă de proiecţii greşite în societate. Este, într-un fel, o retragere firească, aşa cum a tot făcut din noiembrie 1948 până-n noiembrie 1989. Lipsa unei înţelegeri mai adânci creează cadrul controverselor.
Cuviosul Părinte Arsenie a predicat schimbarea vieţii. Or, acesta este lucrul cel mai anevoios în orice epocă. Inerţia noastră îl situează pe Părintele în afara ierarhiei valorilor recunoscute în plan oficial. La fel cum nu recunoaştem însemnătatea schimbării vieţii, în acelaşi fel nu recunoaştem valoarea unui Părinte duhovnicesc care a predicat cu viaţa lui înnoirea, metanoia. Poate ar trebui să începem să-l înţelegem prin observaţiile profunde ale Părintelui Stăniloae: „Cuvântul său pornește din neclintirea de stâncă a celui ce nu se târguiește și nu se clatină ca trestia bătută de vânt, ci este întreg așa cum îi este vorba: curat, opus oricărei patimi și oricărui gând de mândrie. Programul Părintelui Arsenie? Prin ceea ce a făcut din sine și prin ceea ce propovăduiește este o vie restaurare a celui mai autentic duh ortodox. La noi credeau mulți că tradiția răsăriteană, cu duhul ei de înfrânare, e prin definiție ceva pasiv, lipsit de forță. Cine vrea să vadă gâlgâitul vieții celei mai cuceritoare și forța cea mai copleșitoare, n-are decât să meargă la Sâmbăta de Sus”.[4]
Detractorii Părintelui Arsenie nu sunt mulţi, ba sunt chiar foarte puţini. Însă ei pot fi întâlniţi atât înainte de ’89, cât şi în prezent. Cu toate că naraţiunile mincinoase pe care le-au răspândit au fost demontate, ei sporesc în radicalismul lor. Nu-i nimic. Ei se preocupă de-ale lor, noi înaintăm pe firul descoperirii chipului autentic al vieţuirii şi al învăţăturii Cuviosului Părinte. Astăzi avem nevoie să descoperim personalitatea Părintelui Arsenie. Cea mai bună iniţiativă apologetică nu este una de blocare a denunţurilor la adresa sa, ci o arheologie temeinică a vieţii şi a lucrărilor sale.
Fragment din articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 178 (noiembrie 2023
Sergiu Ciocârlan
[1] Părintele Arsenie Boca, Scrieri inedite, p. 196.
[2] Ibidem.
[3] Ibidem.
[4] Pr. Dumitru Stăniloae, Cultură și duhovnicie. Articole publicate în Telegraful Român (1942-1993), vol. 3, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2012, pp. 436-437. Inițial articolul a apărut în „Telegraful Român”, anul XCI, nr. 31-32, 8 august 1943, pp. 1-2.
[5] Părintele Arsenie Boca, Scrieri inedite, p. 196.
[6] ACNSAS, fond Informativ, dosar 234104, f. 157.
[7] Părintele Arsenie Boca, „Să nu fim păgubaşi la ceasul încercării”: cuvânt pentru regenerarea neamului, introd. şi note: drd. Sorin-Gabriel Pomană, Editura Chilia Sfântului Ipatie, Bucureşti, 2022, p. 99.
Fragment din articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 178 (noiembrie 2023)
Revista poate fi achiziționată din:
- Platforma digitală – în format digital online
- Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
- Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate
De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni
Irina Elisabeta Munteanu
Nu vreau sa-l judec pe pr Arsenie Boca, însă Dumnezeu ne cere totusi sa nu credem orbește în cineva și să punem mai mult pret pe minuni care pot fi false decat pe dreapta credință și dreapta randuială ortodoxa. Așadar pr Arsenie Boca a lăsat în urma sa niscai controverse peste care eu personal nu pot trece.
În primul rând primul lucru care mi-a pus semne de întrebare este pictura sa care nu este după canoanele Bisericii ortodoxe stabilite sub inspirație divină sfinților iconari si în plus faptul că a pictat fără nici o explicație 2 eretici printre Sfinții ortodocși în biserica de la Drăgănescu, respectiv pe sfântul catolic Francisc de Assis si pe arianul Ulfie.
În al 2-lea rand mari duhovnici precum pe Ilie Cleopa, Paulin Leca, Arsenie Papacioc, Pr Stăniloae în casa căruia statea cu săptămânile pana cand s-a supărat după ce pr Stăniloae l-a avertizat părintește despre pericolul mandriei având în vedere faima la care deja ajunsese, pr Iustin Pârvu si chiar pr Teofil Paraian care a spus că nu vede un lucru bun în canonizarea pr Arsenie Boca si ca in biblioteca de la Sâmbăta de Sus si acum exista foarte multe cărți cu continut ocult care au aparținut pr Arsenie Boca, lucru care zicea pr demonstra o preocupare ciudat de mare pt astfel de subiecte si a facut in predicile lui publice de la Sâmbătă afirmații de genul ca el a mai fost acolo cu 300 de ani în urmă, lucru total neortodox auzit chiar de pr Arsenie Papacioc când se afla la Sâmbătă de Sus când pr Arsenie Boca a zis oamenilor acest lucru. Nu cred că toți acești mari duhovnici s-au înșelat sau cum zic unii adepți ai pr Arsenie Boca ar fi fost invidiosi pe el.
În al 3-lea rand pr Arsenie Boca era foarte apropiat si chiar corespunda si își trimiteau reciproc cărți cu continut ocult cu controversata maica Veronica de la Vladimiresti si în plus multi dintre ucenicii lui intelectuali combină în scrierile lor ortodoxia cu budismul si alte practici oculte, lucru pe care nu-l prea vezi la ucenicii altor mari duhovnici.
În al 4-lea rand este singurul duhovnic căruia i se promoveaza imagina lui doar din tinerețe, cu privirea aceea care sincer pe mine dintotdeauna m-a cam înspăimântat care pe multi ii atrage as zice chiar într-un mod hipnotic. Așadar nu il judec pe pr Dumnezeu stie poate s-a mantuit sau poate chiar este Sfânt, însă sunt convinsă că nici Dimnezeu si nici pr Arsenie Boca daca este Sfânt nu se vor supăra pe mine pt ca motivele îndoielilor mele si ale altora sunr totusi întemeiate si cred ca mai bine este să te îndoiești decat sa riști să accepți o inselare. Pt mine la un sfânt este mai importanta credința ortodoxă autentică fără abateri decat minunile si asa invata si Sfinții Părinți să alergăm după dreapta credință și viața duhovnicească decat după minuni, pt ca exista în istoria Bisericii Ort9doxe si cazuri oameni înșelați de diavol care chiar aparent pot da niște învățături ortodoxe, dar care nu sunt sfinți cum a fost și celebrul Petrache Lupul care la fel atrăgea foarte multi oameni.