„Strig cu durere…”

Mulți dintre noi asistăm cu durere la fărădelegile, din ce în ce mai multe, care devin legi. Pe mulți ne doare sufletul văzând cum pe zi ce trece țara noastră nu mai este țara noastră. Din fericire, sunt câteva voci, puține cei drept, care strigă: „Deșteaptă-te române!”. Una dintre aceste voci este cea a actorului Dan Puric, care speră ca la strigătul lui de durere să se adauge și alte strigăte venite din suflete de români adevărați. Interviul de mai jos este un îndemn de a lua atitudine împotriva celor care vor să ne distrugă neamul și credința, acum, cât se mai poate, „căci dacă noi vom tăcea, pietrele vor striga”. (I.M.).

– Stimate domnule Dan Puric, principiul „Divide et impera”, dezbină și stăpânește,  parcă este tot mai mult aplicat de conducătorii noștri. De ce s-a ajuns la o asemenea situație?

– În primul rând, conducătorii noștri nu sunt decât un vector de transmisie la ceea ce s-a hotărât la nivel înalt. Este o diluare a identităților, începând de la identitatea biologică, sexuală până la cea națională. Trăim o epocă, cum se numește acum, post-identitară. Ceea ce se întâmplă face parte dintr-un program al globalizării și atunci trebuie să se meargă pe principiul acesta al disipării. „Divide et impera” era o strategie al Imperiului Roman. De data acesta nu mai e o strategie, este o agendă a unei ideologii cu dimensiuni satanice, care duce către dizolvarea legăturii cu Dumnezeu. Îmi aduc aminte de o măicuță de la Diaconești care mi-a zis: „Când eram în lume, m-am dus să aprind o lumânare la Mănăstirea Antim și am auzit o voce în spate: «Când au căzut Adam și Eva?». M-am întors și am văzut un monah cu față pătrunzătoare, în vârstă, care mă privea. Nu am putut să răspund, și tot monahul mi-a zis: «Când nu au mai fost în același duh»”. Când cad doi oameni care înainte s-au iubit? Când nu mai sunt în același duh. Când cade un popor? Când membrii acelui popor nu mai sunt în același duh. Este o vorbă: „Ferește-ne, Doamne, de ciumă, de rele, dar mai ales de războiul cel dintre noi.” Ei bine, războiul dintre noi a fost declanșat. În pandemie au fost taberele vaccinați – nevaccinați; acum, cu războiul din Ucraina, putiniști – europeni. Dacă privim puțin la nivelul națiunilor, toată migrația este sponsorizată. Au vrut să fie bombe etnice pentru civilizația europeană și au reușit. Și la noi, această deșertizare, nouă milioane de români afară, am rămas cam douăsprezece milioane. Se vorbește de o nouă ordine politică, ordine mondială, ordine administrativă, ordine financiară. Acestea sunt făcute cu un plan minuțios, lent, o revoluție invizibilă de distrugere a legăturilor dintre oameni. Creștinismul a adus o altă ordine, ordinea iubirii. Iar asta trebuie distrusă.

„O conștiință de genul lui Eminescu”

– Își dau oare românii seama cât de mult sunt dezbinați între ei?

– Nu. Nu-și mai dau seama decât un procent de 10-12 %. Am fost câteva zile în Franța. Sunt pustii străzile, oamenii stau foarte izolați. Acest fel de viață egoistă, tipic occidentală, a început să cuprindă și România. Nu-și dau seama, ba din contra imită; nu mai au gradul de cultură necesar și nu mai au fiorul acela creștin. Se pune accent pe îmbuibarea materială, pe confort și supraconfort care este făcut special – un supraconfort care duce la imbecilizare. Adică în esență, trebuie să se rupă omul de Dumnezeu și legăturile dintre oamenii. Și în mare parte s-a reușit. S-a reușit și prin profesorii care au trădat dimensiunea creștină a acestui popor. Prin mamele și părinții care au trădat și care aderă la noile ideologii. Prin politicieni. Oamenii politici au și ei copii. Nu-i mai interesează! Nu-i mai interesează dacă vine legea să le schimbe sexul, ei sunt în stare să schimbe sexul copiilor, numai să le fie lor bine. Trăim, din punctul acesta de vedere, mutații patologice. Sunt în stare de orice compromis. În contextul acesta am scris eu scrisoarea aceea către guvernanți. Ca un semnal de alarmă. Nu atât pentru ei, că au mintea, gândul și sensibilitatea procesate, ca alimentele astea cu E-uri. Am scris mai mult pentru conștiințele libere care se roagă. E foarte important acum să facem ceva. Noi nu mai avem un paznic al ființei naționale. Eminescu a fost un paznic al ființei noastre naționale. Știți ce spunea Octavian Goga? „O țară se apară cu regimentele armate sau cu o statuie de care sunt legate mii de inimi”. Statuia aceea era Eminescu. Avem nevoie astăzi de o conștiință de genul acesta. Am mai zis, Eminescu a început fiind angajat ca sufleur al Teatrului Național și a terminat ca sufleur al conștiinței naționale. Eminescu dorea să fim uniți în cugetare și în viețuire națională. Când avea vreo douăzeci și nouă de ani a scris la Timpul un lucru pe care ai sentimentul că l-a scris ieri: „Iubesc acest popor bun, blând, omenos pe spatele căruia diplomații fac hărți și împărații războaie, despre care el habar nu are”. La nouăsprezece ani a zis „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie/ Țara mea de glorii, țara mea de vis”. Nu a zis țara mea de compromis, țara mea de margine a Europei. Era o credință absolută, o iubire absolută care unea. Ei, lucrul acesta a devenit o ţintă pentru intelectualii români. Ei sunt cei mai mari vinovați. Miniștrii Educației, toți care au fost, sunt vinovați. Din punctul meu de vedere sunt criminali morali. Miniștrii Culturii, cu câteva excepții, n-au păzit identitatea, matca sufletească a neamului.

– Dacă continuăm așa și nu avem atitudine față de ceea ce ne impun mai marii țării și mai marii lumii, unde credeți că vom ajunge?

– La ceea ce și-au propus ei, în 30-40 de ani, această țară o să dispară. De pe vremea lui Eminescu se chinuiau s-o facă. Acum suntem la un vârf de deget să ne împingă în război. Fac eforturi și președintele și conducerea țării. Slugi care nu au nici o responsabilitate. La deschiderea anului UNATC, Președinte Iohannis a spus că punctele cardinale sunt homosexualitatea, lesbianismul și teoria gender. Acestea sunt punctele cardinale ale dumnealui! Păi, cu corabia aceasta nu faci decât să te scufunzi. Punctele cardinale ale acestui neam au fost şi sunt credința în bunul Dumnezeu, tradiția, cultura, modelele, martirii. Iar el săracul, îi zic săracul că-l compătimesc, când vine cu asemenea aberații patologice la nivel de șef de stat… La noi nu prea au luat atitudine așa-zișii intelectuali. Este o somnolență. Ceea ce fac eu acuma, strig cu durere. Ăsta nu este un interviu, este un strigăt. Să dea bunul Dumnezeu să mai strige și alții, pentru că de ani de zile le-am spus și iată că, din nefericire, am dreptate: vom ajunge să facem un Mărășești personal în fiecare familie. Teatrele au devenit bordeluri ale ideologiei Comunității Europene, în care cuvintele ordinare, de joasă calitate devin reprezentative pentru viața de zi cu zi în realitate. În numele libertății de expresie apar tot felul de patologii sexuale. Critica la noi este subordonată. Ministerul Culturii aplaudă așa ceva. Eu nu aplaud. Eu am zis că nu am colegi din punctul ăsta de vedere. Cultura la noi a devenit focar de infecție ideologică. Eu nu am acceptat să mă dezbrac nud la Teatrul National sau să spun niște lucruri abjecte atunci când mi-au cerut. Chiar mi-a cerut așa ceva un regizor care fusese vreo 30 de ani prin America. Singurul care m-a susținut atunci (colegii mei au zis că sunt comunist) a fost un domn actor cu părul alb care i-a zis regizorului: „Dragul meu, și eu, ca și Dănuț, nu putem să spunem cuvintele acelea. – Dar de ce, că e o chestie modernă? – Nu pot, dragul meu, că se întoarce mama în groapă!”. Era Gheorghe Cozorici.

„Dar oamenii tac, tac…”

Un popor nu moare neapărat dintr-o catastrofă naturală sau un război. Din contră, atunci se resuscitează instinctul de conservare. Dar în schimb, poate să moară dintr-o letargie a conștiinței. Sunt orașe întregi care dorm, din punct de vedere al conștiinței. Îi văd la terase, numai pe telefon. El iese cu iubita și fiecare este cu telefonul lui. Nici nu se mai uită unul la altul. Merg cu căștile pe stradă sau stau pe laptop. Nu mai citesc. Știți că suntem prima țară din Europa în ceea ce privește analfabetismul? Eu nu vreau să generalizez, pentru că sunt profesori care suferă și care luptă. Dar sunt enclave. Sunt enclave de doctori, așa cum au fost în timpul pandemiei, care s-au opus la crimele care au avut loc și care au fost acuzați. Sunt enclave de părinți care luptă, dar la nivel de țară trebuie să acuzăm: Sunteți criminali! Vă acuz public: Sunteți criminali! Care sunt consecințele pe termen lung? În Scoția se chinuie să impună o lege ca la paisprezece ani copilul să aibă dreptul să-și aleagă sexul și, dacă părinții se opun, să facă pușcărie șapte ani și să le fie luați copiii. Și la noi vine această patologie. În mod normal, ar trebui ca medicii să aibă conștiință să se ridice și să spună care sunt consecințele pentru copil. Că nu se spune că psihopații care au făcut o asemenea ideologie au distrus oameni care și-au schimbat sexul și la vârsta de treizeci-treizeci și trei ani s-au sinucis? Dar oamenii tac, tac… Ei, asta este! Și atunci „Divide et impera” este deja o chestie soft, ca să zic așa în termeni de computer. Trăim o devastare, un tsunami care vine peste noi.

– Creştinii ce atitudine ar trebui să aibă?

– Dacă creștinii ar avea un tonus creștin, n-ar fi lăsat să se întâmple nimic din toate astea… Cred că este un creștinism de paradă, te închini la biserică, dar în fața instituției seculare ești o slugă. România este una dintre cele mai bogate țări din Europa, este una dintre cele mai frumoase. Simion Mehedinți spunea: „La fiecare 20 de km se schimbă peisajul”. Trebuie deșertizată și trebuie ocupată. În primul rând, trebuie să insufli tineretului că nu are nici o legătură cu țara. Am fost în Franța și am văzut într-un orășel mic o mănăstire superbă, cam de ev mediu. Jumătate era făcută primărie și jumătate era igrasie și era părăsită. Și am gândit așa: Când o mănăstire devine muzeu, ea niciodată nu va mai redeveni mănăstire. Când un popor își pierde credința în Dumnezeu și în sine, niciodată nu va mai deveni un popor. Devine o populație, iar ţara, o regiune. Acesta este tot efortul care se face și este cu lovituri date pe față, dar și cu doze homeopatice.

(fragment)

Interviu realizat de Ioana Maxim

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 183 (aprilie 2024)

Revista poate fi achiziționată din:

• Platforma digitală – în format digital online
• Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
• Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

• la revista în format digital online, de AICI
• în format tipărit, cu livrare în România, de AICI
• în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI