Doamne, luminează-mi întunericul!

Alergăm din ce în ce mai repede şi mai distraţi nu numai pe drumurile tot mai aglomerate ale oraşelor, ci mai ales pe autostrăzile minţii, de parcă ne-ar fugări cineva. Telefoanele sună, radiourile ne acompaniază, asta când nu ne cufundăm în lumea micilor ecrane ale smartphone-ului de care nu ne mai despărțim decât noaptea în somn. Şi acela atât de agitat.

Ritmul alert al muncii sau, pentru unii, al distracţiei ne tiranizează. Parcă ne pătrunde în sânge şi nu ne mai putem opri pentru a ne trage sufletul. Ne este tot mai greu să ne adunăm, încât ritmul acesta bolnav ne-a făcut să ne pierdem cu totul liniştea. Dar ceea ce se pare a fi cel mai rău, lumea parcă s-a obişnuit şi cu asta, ca şi cum ar sta în firea lucrurilor.

În tot acest timp însă, un alt lucru mi se pare mai îngrijorător. Existenţa oamenilor se mută într-o măsură tot mai mare în virtual. Pas cu pas, legislativ, se construieşte o realitate atât de birocratizată şi de orientată către virtual, către inteligenţa artificială, încât realitatea însăşi ne scapă tot mai mult de sub control. Toate, ni se spune, se fac pentru uşurarea vieţii, dar de fapt viaţa devine tot mai complicată. În spate însă este vorba doar despre control, identificare şi urmărire a persoanei umane în cele mai mici detalii ale vieţii sale, controlul unor sisteme şi entităţi care se fac stăpâne pe lume şi pe soarta oamenilor. Devenim tot mai uşor controlaţi şi controlabili.

Naraţiuni-fantasme ne invadează subconştientul

Dar nici asta nu ar fi chiar atât de grav, ci faptul că oamenii înşişi se „adaptează”, să spunem, noii realităţi, sau mai curând se conformează. Mass-media se ocupă intensiv de acest proces, devenind mediul de existenţă real al unei mase critice din întreaga populaţie. Prin ea viruşii circulă liberi şi se instalează confortabil în mintea şi sufletul oamenilor. Naraţiuni-fantasme ne invadează subconştientul şi ne modelează viaţa interioară, comportamentele şi alegerile celor mai mulţi, deşi fiecare se crede liber.

Mă uit mai ales la tineri, cum se luptă cu disperare să salveze aparenţele, căci doar asta le-a mai rămas. Îşi fac tot soiul de tratamente faciale, se tatuează sau îşi găuresc pielea cu fel și fel de sârme. Dar feţele multora dintre ei sunt triste atunci când sunt singuri, plictisite, obosite de atâta teatru jucat pentru a demonstra lumii cât sunt de fericiţi, când de fapt sunt la nivelul antidepresivelor. Îmi plânge inima când îi văd. Mulţimi fără chip care se îndreaptă haotic înspre nicăieri.

Lumea seamnă tot mai mult cu ceea ce anticipa Dostoievski în visul lui Raskolnikov din „Crimă şi pedeapsă”. Contaminaţi cu nişte vietăţi microscopice – trichinele, în cazul nostru fantasmele, oamenii par să-şi fi pierdut minţile. Fiecare crezând în adevărul lui inoculat de mass-media, un adevăr care dezbină în aceeaşi măsură în care îl face pe om să se închidă într-un orgoliu şi un egoism rar întâlnit în istorie la un asemenea nivel. Adevărul însă, care ne îndeamnă la dragoste şi înţelepciune, la înfrânare şi discernămân, Adevărul după al Cărui chip am fost creaţi nu mai are nici o relevanţă. Oamenii au fost convinşi că se pot descurca şi fără El, cu înţelepciunea de pe TikTok şi cu cardul bancar.

De aceea, aproape nimic nu mai funcţionează ca înainte, de la educaţie şi economie până la politică şi viaţă religioasă. Toate procesele suferă de pe urma acestei îmbolnăviri a minţii oamenilor, încât te poţi întreba pe bună-dreptate cât mai este până când se vor opri toate, ajunse la o criză fără soluţie, practic la colaps.

Nu mai este nevoie de oameni, o ştim. Roboţii şi inteligenţa artificială vor face mai tot în circa zece ani. Dar noi de ce nu înţelegem, pentru a ne proteja nu atât sănătatea biologică, cât pe cea mentală? Mintea oamenilor este mai întunecată ca oricând altcândva în istorie. E o risipire fantastică în gânduri şi idei, în conflicte şi nevoi nesatisfăcute, în frici şi obsesii. Drumul care duce la inimă este tot mai puţin străbătut, ca şi cum nu am mai şti că există un drum şi o inimă ca centru al fiinţei noastre. De aceea oamenii şi-au şi pierdut bucuria de a trăi şi tot mai mulţi o duc de pe o zi pe alta, într-o inerţie continuă. Întunericul se lasă peste lume, unde numai ecranele cu sclipirile lor vor mai lumina.

Sfântul Grigorie Palama se ruga la Maica Domnului să-i lumineze întunericul. Dacă unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii îşi vedea mintea în întuneric, cu cât mai mult întunericul care ne asupreşte minţile în vremurile noastre.

Avem nevoie de o igienă a minții

Realitatea virtuală, lumea ideilor mediatice, a manipulărilor, a senzaţiilor şi realităţilor strict fantasmatice este practic opusul lumii interioare a inimii omului unde se poate întâlni cu Dumnezeu în Lumina cea necreată. La mijloc se află lumea cotidiană, cea în care a trăit omul dintotdeauna, lumea zis normală cu toate cele bune şi rele ale ei, unde prin buna întrebuinţare a lucrurilor poţi să cunoşti binele şi ţi se deschide prin credinţă calea către Adevăr.

Avem nevoie astăzi mai mult ca oricând în istorie de o anumită igienă a minţii. Trebuie să ne păzim mintea de shorts-urile de pe internet, de risipirile de aiurea, căutând mai mult ca înainte la o anumită aşezare înlăuntrul nostru, la pace şi mai multă rugăciune. Numai harul lui Dumnezeu ne mai poate ţine la suprafaţă, ne mai poate salva din mijlocul furtunii mass-media care s-a abătut peste lume, de interconexiunile la care este cuplată mintea noastră în primul rând prin smartphone. Dacă vom înţelege, ne vom păstra nu numai mintea întreagă, dar vom putea să şi regăsim bucuria, ca să putem trăi în mijlocul iadului deznădejdii, al căderii din jurul nostru. Ba chiar vom putea nădăjdui ca şi în vremurile nostre să ne putem mântui. Căci se vede tot mai desluşit cuvântul Sfinţilor Antonie, Ishirion şi Pamvo din secolul al IV-lea după Hristos care spune că „vor veni zile când oamenii vor înnebuni, și când vor vedea pe cineva că nu este nebun, se vor ridica asupra lui zicând: «Tu ești nebun, că nu ești asemenea nouă». Iar cei ce se vor mântui în vremurile acelea vor fi mai mari decât noi și decât Părinții noștri”.

Virgiliu Gheorghe Vlăescu

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 206 (martie 2026)

Revista poate fi achiziționată din:

• Platforma digitală – în format digital online
• Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
• Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

la revista în format digital online, de AICI

în format tipărit, cu livrare în România, de AICI