Este obligatorie vaccinarea copiilor? (II)

Se vorbește mult despre vaccinarea împotriva bolilor copilăriei de parcă ar constitui un pericol extrem pentru sănătate. Aceste boli nu sunt însă altceva decât etape de „antrenare” și „examene” ale sistemului imunitar. Nu bolile copilăriei sunt un pericol, ci mai degrabă soluția artificială a vaccinării și lipsa unui mediu echilibrat pentru creșterea robustă a copilului, sub toate aspectele. (G.F.)

– Domnule Virgiliu Gheorghe, chiar dacă pot exista efecte adverse ale vaccinului, nu credeţi că beneficiile pot fi mult mai mari, protejând în faţa unor boli grave ale copilăriei?

– Bolile pe care le numiţi „grave ale copilăriei” au fost şi ele îngăduite de Dumnezeu cu un scop, iar acesta a fost descoperit de mai mulţi cercetători. Se pare că aceste boli nu reprezintă altceva decât antrenamentul sistemului imunitar al copilului pentru a face faţă mai uşor bolilor pe viitor. E ca şi cum un sportiv trebuie să se antreneze cât mai mult, ca să facă faţă solicitărilor, provocărilor concursului, când se va dovedi cu adevărat care este capacitatea lui de luptă.

– Şi, totuşi, infecţiile nu pot pune în pericol viaţa omului, sănătatea lui pe termen lung?

– Ştiţi, sunt părinţi care îşi protejează copiii şi nu-i lasă să vină în contact cu microbii. Totul este sterilizat, de la lapte sau orice fel de băutură, până la farfuriile în care mâncăm şi lucrurile de care ne folosim. Spaţiul în care se mişcă omul modern este tot mai steril. Ei bine, s-a constatat că această grijă excesivă pentru sterilizare predispune copiii la cel puţin două boli care au fost bine studiate: leucemia şi diabetul. Aceasta pentru că şi microbii cu care interacţionează omul au un rol în viaţa acestuia. S-a descoperit, de pildă, recent, mai exact, de când s-a dezvoltat tehnologia NGS (Next Generation Sequencing) că noi avem foarte mulţi microbi, nu numai în intestin, plămâni sau în alte organe, ci chiar în sânge. Diferenţa între un om sănătos şi unul bolnav este dată însă de tipul de microbi și de distribuţia pe specii a acestora.

Ia gândiţi-vă că toate alimentele de fermentaţie conţin bacterii. Vorbim de murături, dar şi de lapte acru etc. Omul modern, mai ales copiii din noile generaţii nu mai consumă astfel de alimente. Aceasta este o mare problemă pentru sănătatea lor. Asta, pentru că noi avem în intestin de zece ori mai multe bacterii decât toate celulele din organism. Iar aceste bacterii lucrează în folosul nostru. Dacă se pierde diversitatea acestor bacterii şi li se împuţinează numărul, extrem de multe procese din organism, de la cele imune până la cele nervoase, intră în declin până la apariţia patologiilor.

– Există însă copii care fac forme foarte grave ale acestor boli ale copilăriei. Ei trebuie vaccinaţi?

– Acești copii fac forme grave ale bolilor copilăriei, pentru că au o imunitate slabă. Iar aceasta, tocmai pentru că nu au un microbiom sănătos, nu au o alimentaţie sănătoasă, nu fac mişcare suficientă sau sunt stresaţi în viaţa de familie, neavând parte de un context armonios. De pildă, fac o paranteză, divorţul părinţilor slăbeşte în mod evident imunitatea copilului. Asta se poate spune şi despre certurile din familie şi toată dizarmonia existentă în aceasta. Nu mai vorbim de obiceiul uitatului la telefonul mobil sau televizor. Folosesc special cuvântul „uitat”, căci omul uită de el în faţa ecranului. Acest obicei slăbeşte imunitatea copilului prin stresul nervos şi psihic pe care îl induce.

Ei bine, problema nu e atât boala, care există de când lumea, ci stilul de viaţă. Acum, dacă părinţii constată că al lor copil este foarte slab din punct de vedere imun, vaccinarea împotriva unei boli a copilăriei ar putea intra în discuţie, în condiţii ideale. Dar şi aici încap anumite discuţii.

– Ce înțelegeți prin „condiţii ideale”?

– În primul rând, vaccinarea să se facă cu un vaccin monovalent, adică împotriva unei singure boli odată, nu cu vaccinurile trivalente sau hexavalente, deci cu trei sau cu şase tulpini. În al doilea rând, să știi că vaccinul este sigur, adică este confecţionat într-un centru care prezintă siguranţă din toate punctele de vedere. Că cei care distribuie chiar vor binele populaţiei şi nu sunt infiltraţi sau coordonaţi de unii ca Bill Gates, care afirmă că vaccinare este o metodă prin care poate fi controlată populaţia, adică omorâţi oamenii prin şubrezirea sănătăţii generată de vaccinuri. Există și factorul genetic. Aici este o loterie. Nu ştim cum poate reacţiona copilul la vaccin. Mai ales băieţii riscă să dezvolte autism. Sunt sigur însă că s-ar putea testa copilul, ca să se vadă reacţia, dar acest lucru ar însemna ca pentru fiecare copil să se facă două vaccinuri, unul pentru testare, iar altul pentru administrare, dar şi analize în urma testării. Nu cred că există vreun stat care să-şi permită la ora aceasta acest lux. Mai rămâne, de asemenea, conţinutul vaccinului. Acesta ar trebui să nu conţină mercur şi aluminiu, care ele însele pot provoca reacţii puternice copiilor care prezintă mutaţii ce împiedică detoxifierea.

– Dar dacă toate aceste condiţii nu pot fi întrunite, ce recomandaţi?

– Desigur, trebuie întărită imunitatea copilului. Un copil cu imunitate bună nu va face o formă gravă a bolii. Dar asta presupune ca părinţii să se ocupe cu adevărat, din primele luni ale vieţii copilului, de dezvoltarea lui armonioasă, așa încât să aibă o imunitate puternică: în primul rând, mai multă afectivitate, o alimentaţie săracă în carbohidraţi rapizi (mă refer în primul rând la dulciuri), bogată în crudităţi, dar şi mişcare, soare şi fără ecrane.

– Şi dacă toate acestea lipsesc sau copilul din varii motive are o imunitate slabă?

– Nici în aceste condiţii de limită nu recomand vaccinul. Bolile copilăriei trebuie tratate de părinţi cu multă, foarte multă atenţie. În primul rând, copilului, în funcţie de vârstă, să i se dea vitamine, mama să stea lângă el, dacă e mai măricel, chiar i se pot pune perfuzii cu vitamine şi minerale, dar mai există o mulţime de proceduri tradiţionale, aşa-zisele „leacuri băbeşti” care sunt foarte de folos – de la frecţii cu uleiuri esenţiale, împachetări cu cearceaf ud sau chiar băi reci , aplicaţii cu usturoi pisat în talpă, tincturi, siropuri, cataplasme etc. La un copil mic la care imunitatea este totuşi dinamică şi poate fi crescută uşor, aceste mijloace ajută foarte mult. Eu, personal, nu am cunoscut cazuri care să nu poată fi depăşite nici chiar la copii cu imunitatea foarte slabă. Pot exista excepţii, dar acestea sunt atât de rare, încât nu cred că trebuie luate în discuţie.

– Credeţi însă că riscurile vaccinării sunt atât de mari, statistic vorbind?

– Lucrez în domeniul medical şi mă confrunt săptămânal cu cazuri de copii cu autism declanşat de vaccinare. Numai acum două zile am vorbit cu o mamă cu doi băieţi gemeni care au făcut amândoi autism în urma vaccinării. Unul cu o formă mai gravă, iar altul mai uşoară. Fiind băieţi, iar băieţii au o sensibilitate mai mare la reacţiile postvaccinale, dar şi gemeni, au avut probabil amândoi o anumită mutaţie sau caracteristică genetică care a generat reacţia la vaccin şi autismul. Dar nu vorbim numai de copiii care suferă în mod evident de autism. Există foarte mulţi cu anumite probleme de atenţie şi hiperactivitate, cu o uşoară absenţă, care nu se încadrează perfect în sindromul de autism, dar nici cum erau copiii de altă dată nu mai sunt. În loc să prefere mişcarea şi joaca, stau lipiţi de ecran, pentru că ecranul îi hipnotizează, dar şi pentru că îi linişteşte. De altfel, mulţi părinţi folosesc ecranul pe post de sedativ. Eu cred că sunt deja foarte mulţi copii în societatea românească, mai ales băieţi, care suferă de anumite disabilităţi mentale mai uşoare sau mai accentuate în urma vaccinării. În Occident, există de câteva decenii controversa aceasta privind sindromul de ADHD, în care unii medici după anumite criterii, îi încadrau pe copii, iar alţii spuneau că nu au nimic. Cauza nu e alta decât aceea că vaccinarea îi conduce pe mulţi la o zonă de graniţă a patologiei. Vă spun sincer că cea mai mare durere mi-o provoacă aceşti copii, pe care îi întâlnesc pe stradă sau în diferite conjuncturi şi prezintă semne ale unor probleme mentale. Mă doare, pentru că-mi dau seama că aceşti copii puteau fi foarte sănătoşi şi cu şansele cele mai mari în viaţă, dar ei se vor lupta totdeauna ca să-şi depăşească anumite disabilităţi. Mulţi dintre ei se vor refugia în lumea ecranului care le va adânci patologia şi nu le va mai da nici o şansă. Iar mulţi dintre părinţi, nu înţeleg nimic din toate acestea, şi acesta mi se pare chiar cel mai grav lucru.

(va urma)

Material realizat de Gheorghe Fecioru 

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 181 (februarie 2024)

Revista poate fi achiziționată din:

• Platforma digitală – în format digital online
• Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
• Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

• la revista în format digital online, de AICI
• în format tipărit, cu livrare în România, de AICI
• în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI