În mâinile lui Dumnezeu suntem
Fără suferință nu există biruință
„Ești doctor de oameni sau doctor de boli? Ce înseamnă pentru un medic să practice medicina în afara tainei omului? Cert este că vindecarea e o chestiune care ține și de înțelepciune, nu doar de cunoaștere științifică. Și atunci, care este menirea sistemului medical? Viziunea noastră modernă despre boală este că boala este centrată pe trup. Viziunea mai veche asupra bolii era că boala este o pierdere a sufletului, o pierdere a conexiunii cu sine, cu ceilalți, cu natura și cu divinitatea, o pierdere a sensului, a scopului, a esenței. Iar dacă este așa, atunci menirea doctorului nu este doar tratarea trupului, ci și aceea de a ajuta la recuperarea sufletului. Întreaga noastră cultură este bolnavă de pierderea sufletului”. (Dr. Rachel Naomi Remen)
Într-adevăr, trăim într-o vreme de grație în care medicina, provocată de crizele pe care le parcurge astăzi, își redefinește menirea și metodele, punându-și din nou întrebările fundamentale. „Sistemul nostru medical a devenit prea concentrat asupra trupului și a stării acestuia, însă oamenii nu sunt doar trupuri. Avem trupuri, dar nu suntem trupurile noastre”, atrage atenția cercetătoarea americancă Rachel Naomi Remen, reputat medic, director medical al „Programului Commonweal de ajutor pentru cancer”, fondatoare și director al „Institutului Remen pentru studiul sănătății și bolilor”.
În același spirit, un grup de cercetători de la Facultatea de Medicină din San Diego, Universitatea din California, a publicat în 2019, în „Jurnalul de Psihiatrie Clinică”, un studiu[1] care a constatat că definirea unui sens în viață este vitală pentru sănătatea și starea noastră de bine, deși felul în care este definit acest sens diferă în funcție de vârstă și cultură. „Mulți au impresia că preocuparea cu sensul și menirea vieții este treaba filosofilor. Știința însă a constatat că a avea un sens în viață se asociază cu o sănătate mai bună, cu starea de bine psihosomatică și cu longevitatea. În general, cei care au un sens în viață sunt mai fericiți și mai sănătoși decât cei care nu au”, afirmă Dilip V. Jeste, Profesor de Psihiatrie și Neuroștiințe de la Universitatea din California.
Studiul, desfășurat pe durata a trei ani, a examinat 1.042 de adulți din San Diego, cu vârste cuprinse între 21 și peste 100 de ani. S-a constatat că prezența sensului în viață este asociată cu o sănătate fizică și mentală mai bună, în timp ce starea de incertitudine generată de lipsa unui sens poate fi asociată cu o stare mentală mai proastă. „Când găsești mai mult sens în viață, ești mai mulțumit, în timp ce, dacă nu îl ai și îl cauți fără succes, te vei simți mult mai stresat”, afirmă Jeste. „Domeniul medical începe să recunoască faptul că sensul vieții este un factor relevant din punct de vedere clinic, având un potențial extraordinar în îmbunătățirea sănătății pacienților”, arată Awais Aftab, autorul principal al studiului, la rândul lui cercetător la Departamentul de Psihiatrie din San Diego.
Sensul vieții și sănătatea generală
În ultimele decenii, știința medicală a confirmat că oamenii cu un sens profund în viață și un scop bine definit reușesc să treacă mai ușor peste situațiile dificile, prezintă un nivel mai scăzut de stres, agresivitate, de răspunsuri emoționale negative, anxietate, depresie și nu au tendința de a face abuz de alcool sau droguri, tocmai pentru că au un nivel mai ridicat de fericire în viață.[2] Acest fapt este confirmat, de pildă, și de o echipă de cardiologi care a monitorizat un grup de 137.000 de persoane, dintre care cei care aveau un sens înalt în viață prezentau un risc cu 23% mai redus de mortalitate cauzată de bolile cardiovasculare, inclusiv o scădere cu 19% a riscului de atac de cord și accident vascular cerebral.[3] De asemenea, conform unei analize realizate de Harold Koenig[4], astfel de persoane sunt mai puțin predispuse la boli coronariene, hipertensiune, boli vasculare cerebrale și depresie, având un sistem imunitar și endocrin mai puternic. Concluzii similare au fost trase și de alți cercetători, potrivit cărora oamenii care au un scop înalt în viață și îl urmăresc se bucură de o mai bună sănătate și o stare generală de bine.[5]
Astfel de constatări științifice au condus la conștientizarea faptului că sensul în viață este o parte integrantă a unui stil de viață sănătos, bazat pe o îmbinare complexă a sănătății fizice cu cea mentală, cu alimentația adecvată, exerciții fizice și evitarea obiceiurilor nesănătoase. Se pare că, atunci când întreaga noastră ființă – minte, trup, afecte și spirit – trăiește potrivit unui sens profund și este angrenată în atingerea unui scop înalt, acest lucru se reflectă și în sănătatea noastră psihosomatică. Sensul și scopul devin forța unificatoare a ființei noastre, capacitatea de a face față provocărilor în mod creativ.
Există studii potrivit cărora absența sensului vieții, mai ales în dimensiunea lui transcendentă, poate fi legată de incidența cancerului. Au fost găsite tipare disfuncționale de gândire în dinamica dezvoltării personale, un vid existențial sau frustrare în sfera spirituală în cazul unui segment important al pacienților oncologici. În același timp, prognosticul bolii depinde în mare măsură de distanța la care se află pacientul față de măsura optimă a dezvoltării sale spirituale ‒ sau, mai simplu spus, de menirea și potențialul său. Prăpastia dintre ceea ce suntem și ceea ce am putea (și ar trebui) să fim poate avea un ecou și în (dez)echilibrul nostru somatic. Statistic vorbind, potrivit studiilor, o mare parte a bolnavilor de cancer prezintă un nivel mai scăzut de conștientizare socială și personală, în special în sfera vieții sociale, a creativității și înțelegerii spirituale a realității.
„Este ca și cum, în cazul unei persoane care nu se exprimă emoțional și spiritual o lungă perioadă de timp, organismul singur începe să se lupte pentru a se exprima, producând aceste „fructe” în formă de tumori, cu gheare metastatice, folosind mii de celule care au luat-o razna”, descrie plastic fenomenul O. Serebryanaya, un psiho-oncolog din Ucraina. Din păcate, ca în majoritatea conflictelor intrapersonale, de cele mai multe ori, omul nu conștientizează criza existențial-spirituală care îl avertizează prin depresia subconștientă, prin neputință fizică și lipsa de nădejde. În exterior, această criză este resimțită ca disconfort psihologic de fond, percepție emoțională negativă a sinelui și/sau a mediului, o stare de nemulțumire față de viață, angoasă lipsită de orice rațiune, absența abilităților de conștientizare de sine și incapacitate de exprimare emoțională (alexitimie).
În principiu, toate aceste frământări, neînțelegeri ale încercărilor prin care trecem sau neputința de a exprima și a conștientiza ceea ce suntem și ceea ce simțim, precum și incapacitatea de a lupta pentru a ne atinge potențialul se manifestă la nivel organic prin activarea mecanismelor stresului cronic, ce stimulează producerea de hormoni specifici. Atâta timp cât situația este de durată, fenomenele somatice se cronicizează și se manifestă prin diferite afecțiuni neuropsihice, cardiovasculare, autoimune sau, foarte adesea, prin cancere.
Cancerul și „mișcările spiritului”
Lawrence LeShan[6] a observat, la rândul lui, că, dacă o persoană nu și-a găsit locul și menirea în viață în mod firesc, nici nu-și găsește bucurie în ea. Și, chiar dacă viața lui exterioară poate fi plină de succese, sufletul își pierde treptat speranța că această bucurie și sens vor apărea vreodată. Astfel, una dintre reacțiile trupului la absența sensului și a speranței poate fi cancerul. De-a lungul multor ani de practică, LeShan a identificat acest tipar spiritual la 70-80% dintre pacienții săi oncologici și doar într-un procent de aproximativ 10% la pacienții fără cancer. Din nou, el vede boala ca pe un ultim avertisment al nevoii de schimbare lăuntrică, care poate împinge o persoană să-și amintească de adevărata sa mymedic.es menire și să-și conștientizeze nevoile cele mai profunde. Abia atunci organismul începe să-și găsească puterea de a lupta cu boala, mobilizându-și pe cât posibil mecanismele de protecție și vindecare.
Idei similare despre cancer ca manifestare somatică a unei crize existențiale pot fi regăsite și în lucrările psihiatrului american Gotthard Booth[7], care considera că o astfel de criză duce inevitabil la dezintegrarea sistemelor fiziologice ale organismului. Psiho-oncologul italian Pierre Mario Biava[8], profesor la Universitatea din Trieste și președinte al „Fundației pentru studiul terapiei biologice a cancerului”, constată și el existența unei crize existențiale la bolnavii de cancer. El vede boala ca pe unul dintre rezultatele fiziologice ale pierderii sensului în viață, ca o patologie a lipsei de sens spiritual. Așa cum relațiile interpersonale se alterează odată cu pierderea sensului, la fel sunt alterate și interacțiunile biologice, fiind perturbată comunicarea dintre celule și organism.
O astfel de criză poate debuta brusc sau lent, în funcție de nivelul de stres emoțional și spiritual pe care îl trăiește persoana în cauză. Atunci când emoțiile sunt exteriorizate haotic, fără a fi conștientizate și vindecate, fenomenul poate conduce la psihoze sau chiar la sinucidere. Ceea ce vine ca o surpriză pentru înțelegerea noastră de oameni moderni este faptul că, atunci când conflictul nu este exprimat și rămâne să mocnească în interior, criza se poate manifesta și sub forma cancerului, uneori chiar foarte rapid. Această capacitate a tumorilor în stadiu incipient de a crește sau de a se micșora adesea surprinzător de repede, fără un motiv fiziologic evident, a fost descrisă pentru prima dată de E. V. Cowdry[9] în 1955. Tumorile pot crește sau se pot diminua la fel de rapid ca florile care înfloresc sau se usucă peste noapte. Persoane diagnosticate cu cancer în stadiul IV pot trăi o viață activă, cu puține simptome și fără durere, sau pot fi dintr-odată țintuite la pat, trecând de la o condiție la alta în câteva zile.
Șansa de a trece printr-o criză
Lawrence LeShan face referire de o pacientă cu limfom Hodgkin, ai cărei ganglioni destul de mici au crescut semnificativ în decursul câtorva zile, chiar în perioada când s-a despărțit de logodnicul ei. În schimb, după împăcarea cu el, ganglionii limfatici au revenit la starea inițială la fel de repede. C. Hirshberg și M. I. Barasch[10] descriu o afecțiune similară observată la o femeie cu prognostic terminal, a cărei tumoră renală a metastazat la plămâni. Medicul ei a observat că tumorile ei creșteau și se micșorau nu în funcție de criterii medicale, ci de suișurile și coborâșurile din relația cu soțul ei abuziv.
Criza poate fi descrisă metaforic ca timpul petrecut în interiorul unui cocon. Ești în întuneric și singurătate totală, cu fricile, dezamăgirea și durerea ta. Este un timp de întristare și revoltă; un timp de întrebări și neînțelegeri fără sfârșit. Este timpul căutării acelei linii fine care separă resemnarea în fața bolii de depășirea ei, dorința de a trăi de lipsa de speranță, obstacolul de trofeu, pasul înainte de tăcerea deznădăjduită. Acesta este timpul când credința ne poate întări duhul și deschide inima către dragoste, timpul care ne oferă șansa să înțelegem și să acceptăm fluctuațiile și dramele vieții, rămânând statornici și consecvenți față de menirea noastră.
Criza este vremea de grație care permite larvei să facă o alegere: fie să cedeze fricii, rămânând în întuneric și incertitudine, fie să devină fluture și să-și ia zborul.
Dr. Psihiatru Dragoș Matei – Clinica „ImunoMedica”
[1] Aftab, A., et al. (2019) Meaning in Life and Its Relationship With Physical, Mental, and Cognitive Functioning: A Study of 1,042 Community-Dwelling Adults Across the Lifespan. Journal of Clinical Psychiatry. doi.org/10.4088/JCP.19m13064.
[2] Bronk, K. C., Hill, P. L., Lapsley, D. K., Talib, T. L., & Finch, H. (2009). Purpose, hope, and life satisfaction in three age groups. The Journal of Positive Psychology, 4(6), 500-510. https://doi.org/10.1080/17439760903271439
Brassai L, Piko BF, Steger MF. Meaning in life: is it a protective factor for adolescents’ psychological health? Int J Behav Med. 2011 Mar;18(1):44-51. doi: 10.1007/s12529-010-9089-6. PMID: 20960241.
Mascaro N, Rosen DH. Existential meaning’s role in the enhancement of hope and prevention of depressive symptoms. J Pers. 2005 Aug;73(4):985-1013. doi: 10.1111/j.1467-6494.2005.00336.x. PMID: 15958142.
[3] Cohen R, Bavishi C, Rozanski A. Purpose in Life and Its Relationship to All-Cause Mortality and Cardiovascular Events: A Meta-Analysis. Psychosom Med. 2016 Feb-Mar;78(2):122-33. doi: 10.1097/PSY.0000000000000274. PMID: 26630073.
[4] Koenig HG. Religion, spirituality, and health: the research and clinical implications. ISRN Psychiatry. 2012 Dec 16;2012:278730. doi: 10.5402/2012/278730. PMID: 23762764; PMCID: PMC3671693.
[5] Kashdan, T. B., & McKnight, P. E. (2009). Origins of purpose in life: Refining our understanding of a life well lived. Psihologijske Teme, 18(2), 303–316.
[6] LeShan, Lawrence, Cancer As a Turning Point: A Handbook for People With Cancer, Their Families, and Health Professionals, Dutton, 1989.
[7] https://mellenpress.com/book/Cancer-Epidemic-Shadow-of-the-Conquest-of-Nature/1030/
[8] Biava, Pier Mario, Cancer And Search Lost Meaning, North Atlantic Books, 2009.
[9] Cowdry, E.V., Cancer cells, W.B. Saunders Co., 1955.
[10] Caryle Hirshberg, Marc Barasch, Remarkable recovery: What extraordinary healings tell us about getting well and staying well, Riverhead Books, 1995.
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 175 (august 2023)
Revista poate fi achiziționată din:
- Platforma digitală – în format digital online
- Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
- Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate
De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni
Trackbacks and Pingbacks