Cultura criticii în Biserică
Quercetina în oncologie
Vom dedica următoarele articole unei probleme deosebit de grave din societatea noastră: drogurile. Până în anii 2000, România nu era nici măcar o destinație pentru traficanți, ci doar o țară de tranzit. Treptat, către anii 2020, drogurile au pătruns tot mai mult în România și au cucerit teren mai ales în rândurile adolescenților și tinerilor. Statisticile din 2023 sunt de-a dreptul înfiorătoare – cel puțin 10,7% din populația cuprinsă între 15-64 de ani a consumat ocazional droguri, consumul fiind prevalent la populația cu vârste între 15-35 ani, cel mai tânăr consumator internat la dezintoxicare având doar 12 ani. Școlile au devenit adevărate piețe de desfacere. Sunt tot mai mulți dealeri minori, selectați special pentru a eluda legea care nu îi condamnă penal, iar aceștia își conving prietenii și colegii să cumpere pastile, prafuri și țigări la prețuri din ce în ce mai accesibile. Tupeul traficanților este de neconceput, semn că teama lor de lege este destul de modestă. Prevenția și lupta împotriva drogurilor în România lasă încă mult de dorit. (I. P.-S.)
Nu e ca și cum, până să ne invadeze drogurile țara, puștii noștri erau feriți de capcane: alcoolul și țigările, băuturile energizante și cafeaua erau oricum consumate de foarte mulți puști până la abuz, chiar în curtea școlii (sau la barul de lângă școală), cu efecte devastatoare pentru orice creier și organism în creștere. Fumatul este prevalent în rândul tinerilor români cu mult mai înainte ca drogurile să devină “noutate” și nu e ca și cum drogurile au înlocuit fumatul, ci se adaugă. Cu toții știm cât de dăunător este fumatul, ce boli serioase determină în organism și cât de greu este să te lași de fumat odată ce ai deprins acest viciu.
Consumul regulat de alcool afectează o mare parte din populația tânără, în mod deosebit consumul de băuturi spirtoase și bere. Efectele alcoolului asupra unui creier în dezvoltare sunt cu mult mai devastatoare față de efectele asupra unui creier matur, ca să nu mai vorbim despre problemele de natură relațională și socială pe care deprinderea consumului de alcool la vârste fragede îl are. Stupefiant este că mulți tineri nici măcar nu savurează băuturile alcoolice, nu le consumă pentru plăcerea gustului, ci strict în scopul de a se intoxica cu alcool.
Cafeina este un drog ce stimulează activitatea creierului și a sistemului nervos în ansamblu. Se regăsește în cafea, ceai, băuturi carbogazoase și energizante. Chiar și ciocolata conține cofeină. Cofeina este, ca și tutunul, un drog legal. „Ieșitul la o cafea” este pentru mulți adolescenți una dintre cele mai inocente moduri de a socializa.
De asemenea, unii cercetători afirmă că și zahărul este un drog pentru că schimbă dispoziția, producând plăcere și stimulând centrii recompensei, în mod similar celui în care acționează cocaina, iar studiile efectuate pe cobai au demonstrat că, atunci când le-a fost oprit accesul la zahăr, șoarecii au prezentat simptome de sevraj. Consumul de zahăr determină eliberarea dopaminei, neurotransmițătorul care este asociat cu plăcerea și recompensa și care alimentează motivația de a continua consumul substanței sau efectuarea comportamentului care eliberează dopamina. Când doctorul John Yudkin publica în America celebra sa carte „Pure, White and Deadly – How sugar is killing us and what we can do to stop it” („Pur, alb și mortal – cum ne omoară zahărul și ce putem face să oprim acest lucru”), el avertiza cu peste cinci decenii în urmă epidemia de obezitate din SUA, dar a fost distrus din punct de vedere profesional și cartea aruncată în derizoriu de marile concerne producătoare de dulciuri… Drogul dulce a generat și încă generează averi inimaginabile, iar astfel de averi înseamnă putere. În mod similar industria tutunului și a băuturilor alcoolice generează miliarde de euro anual, deci sunt foarte lucrative.
Chiar și sareapoate da dependență întrucât consumul activează sistemul de recompense, ceea ce induce pofta de a consuma pe mai departe alimente sărate. Consecințele cele mai grave ale unui consum exagerat de sare sunt obezitatea și hipertensiunea arterială. Industria fast food este o mină de aur pentru proprietari, iar din spate, marile companii farmaceutice generează muuulte alte droguri legale menite să remedieze problemele legate de consumul de sare, zahăr, alcool, tutun în exces, și, bineînțeles, de droguri nelegale. După cum se spune – este câte o pastilă pentru orice!
Puțină istorie
Cuvântul „drog” provine din franțuzescul „drogue” ce înseamnă ierburi uscate, după alții din olandezul „droge” care înseamnă butoi (unde erau ținute ierburi uscate), ceea ce sugerează că originea tuturor leacurilor contra bolilor se regăsea în natură, fiind fie vegetală, fie animală sau minerală, dar plantele erau utilizate prioritar. Marile sisteme de medicină tradițională – chinezească, ayurvedică sau grecească (occidentală), deși au principii diferite, agreau cu toatele faptul că plantele ajutau organismul bolnav să își recapete echilibrul pierdut între compușii săi diverși. Prin urmare, plantele au jucat de-a lungul timpului un rol vital în dezvoltarea farmacologiei.
Utilizarea medicinală a opiumului este descrisă în Nepenthes pharmakon menționat în secolul al 9-lea înaintea erei noastre în Odiseea lui Homer. Dovezi ale utilizării canabisului datează de aproximativ 10.000 ani, acesta fiind, foarte posibil, primul „medicament” din istoria omenirii și una dintre cele mai vechi plante cultivate.
Drogurile, inclusiv tutunul și alcoolul, erau utilizate adesea în ritualurile șamanice și religioase. Oamenii au încorporat drogurile și stările și comportamentele generate de acestea în serbări și procese de venerare a zeilor, oferirea de ofrande și divinație, nu doar în vindecarea bolilor. Siturile arheologice prezintă nenumărate dovezi ale utilizării substanțelor psihedelice în cadrul ritualurilor religioase, aceste substanțe fiind extrase din măselariță, mandragora, pinul comun și altele. Unele stimulează efedrina, altele pot produce halucinații, delir și chiar stări de extracorporalizare.
În China antică, dovezile arheologice arată că în timpul ritualurilor funerare se ardea canabis și se cânta la harpă pentru a le induce participanților o stare alterată a conștiinței. Înainte de fiecare ceremonie religioasă, tutunul ars era oferit spiritelor în civilizația aztecă și mayașă. Afumarea cu tutun le deschidea participanților sufletele pentru ca spiritele să intre în ele și să le vindece de bolile care îi chinuiau.
Mărturii ale utilizării drogurilor din preistorie se află peste tot în lume. Profesorul Elisa Guerra Doce de la Universitatea Valladolid din Spania a scris pe larg în studiile sale despre utilizarea substanțelor psihoactive în cadrul manifestărilor cu caracter religios, subliniind faptul că “inducerea deliberată a unei stări alterate a conștiinței juca un rol cheie în sistemul de credințe din societățile arhaice din toată lumea”. Chiar și alcoolul – unul dintre cele mai vechi și mai consumate droguri recreaționale, era utilizat în diverse ritualuri religioase. Serbările închinate zeului Bachus (la romani), Dyonisos (la greci) presupuneau beții și orgii în masă.
Perspectiva creștină se opune oricărui tip de consum recreațional de droguri care ar putea genera “o stare alterată a conștiinței” pentru că paza gândurilor, trezvia, este o practică esențială a creștinului de a-și păzi mintea de ispite și de posesie demonică. Biserica creștină nu este însă deloc împotriva utilizării puterii vindecătoare a plantelor și multe dintre rețetele pentru remedii naturale foarte eficiente pentru tot felul de boli și suferințe au fost păstrate de-a lungul timpului de mănăstiri. Diferența este însă una esențială față de alte credințe: Creatorul este cel care a lăsat în lume plante, animale și minerale cu efecte tămăduitoare pentru om și animale, potențate de credința fiecărui individ. Secretul folosirii acestor principii tămăduitoare este cumpătarea și buna întocmire. Consumul excesiv al unor plante medicinale poate să provoace stări de toxicitate gravă și chiar moartea. Scopul utilizării acestor remedii este unul strict tămăduitor, nicidecum “recreațional”, pentru stimularea plăcerii și pentru dezinhibarea unor comportamente deviante.
Tocmai aici rezidă marea diferență – în scopul utilizării drogurilor! Unii își doresc droguri pentru stimularea plăcerii, a atenției și focusului, a rezistenței la anumite situații. Alții își doresc să folosească drogurile (și aici mă refer la medicamente și remedii) doar în scopuri medicale, tămăduitoare.
Virtutea și plăcerile trupești nu au făcut niciodată casă bună, o știe orice creștin adevărat. Virtutea înseamnă controlul asupra slăbiciunilor omenești prin dezvoltarea voinței inhibitoare, pe când dedarea la plăcere este exact opusul, renunțarea la orice rezistență în fața plăcerii, imposibilitatea amânării plăcerii și renunțarea la multe alte aspecte atât de importante pentru viața noastră.
Un părinte care are patima alcoolului poate să cheltuiască pe băutură o mare parte din bugetul familiei, chiar în defavoarea alimentației copiilor sau educației lor. La fel, un părinte fumător, nu se poate abține de la plăcerea sa nici de față cu copiii, poate nici chiar în mașină sau în casă, obligându-i pe aceștia să devină fumători pasivi. Un părinte care consumă mâncăruri prea sărate sau prea multe dulciuri își va priva copiii să dezvolte obiceiuri alimentare sănătoase – știu cazuri dramatice de familii cu generații întregi de diabetici unde dulciurile continuau să fie consumate cu aviditate, în pofida faptului că, din când în când, se mai amputa câte un deget de la picioarele vreunuia dintre membrii familiei.
Într-o societate unde părinții sunt “re-educați” sau “mistificați”, cum doriți, să le facă mereu pe plac copiilor, să nu le spună NU, să nu le pună interdicții, ci să le permită să facă și să spună așa cum “simt ei”, indiferent cât de mult rău își fac lor sau altora, nu este nicio mirare că mirajul drogurilor a prins atât de bine. De curând, un tânăr îmi spunea că a învăța 8-9 luni asiduu pentru a intra la o universitate de prestigiu, renunțând la distracții și făcând un management al timpului foarte strict este o “viață tristă”! Nu grea, nu dificilă, ci tristă!! Dacă veți avea curiozitatea să discutați cu tineri, veți descoperi că pentru mulți dintre ei, opusul plăcerii este tristețea și acest lucru este inacceptabil. Viața nu are voie să fie tristă, deci, trebuie să abunde în plăceri. Și dacă ar fi vorba de plăcerea de a citi, de a învăța, de a explora, de a crea, de a inventa, ar fi minunat, dar cu excepții notabile, pentru cei mai mulți tineri, plăcere înseamnă distracție, muzică, dans, party-uri, băuturi alcoolice, droguri și sex.
Pe timpuri, când drogurile nu existau deloc în România și noi vedeam doar prin filmele occidentale cum se droghează oamenii și cu ce efecte, generațiile de tineri erau perfect conștiente de acest pericol, fără să cunoască în detaliu efectele diverselor tipuri de droguri. Pot spune cu mâna pe inimă, că rar vei găsi vreun consumator de droguri printre cei născuți înainte de 1980 și mai ales în generația „ceaușeilor”. Categoric, aceste generații nu au fost scutite de flagelul alcoolului și al tutunului, droguri acceptate în toate societățile ca fiind legale, dar „prafurile”, „ciupercile nebune” și „iarba” nu au pătruns în stilul lor de viață, așa cum se întâmplă acum cu tinerele generații.
Mult prea mulți puști sunt în stare să ia orice pastilă, orice praf, oricât de periculos, numai să „se simtă bine”, să experimenteze cu orice risc, aproape de fiecare dată cu riscul pierderii propriei vieți. Face parte din stilul lor de viață. Conduita adolescentină care îi face în mod natural să își asume riscuri cu atât mai mari, cu cât grupul este mai mare, îi împinge să accepte droguri chiar și atunci când ar prefera să spună nu, de teama de a nu fi rejectați de grup. Tocmai de aceea, educația este esențială și modul de realizare trebuie să fie conceput astfel încât să aibă un impact emoțional considerabil, altfel, este inutil.
Evident, drogurile sunt asociate cu un stil de viață “cool”, fără prea mari eforturi școlare, fără griji, fără muncă, cu părinți ultra-permisivi și plini de bani, viața fiind pentru acești puști un lung șir de festivaluri-party și after-party-uri. Din păcate, sunt mult mai mulți copilandri care nu sunt nici de bani gata, nici nu au părinți permisivi și pentru care școala este singura șansă de a avansa în plan social care, atrași de mirajul vieții prietenilor/colegilor lor mai norocoși, “se bagă” și ei în lumea aceasta, mulți dintre ei făcând trafic de droguri sau prostituție.
În 2024, Săptămâna Patimilor a inclus zilele de 1 și 2 mai, tradiționale pentru serbările câmpenești cu mici la grătar și bere. Astfel, Sfintele Sărbători ale Paștelui s-au transformat pentru mulți într-o vacanță a drogurilor și a party-urilor deșănțate. Nu mai vorbesc că și în noaptea de înviere, mi-am făcut drum spre biserică și înapoi spre acasă printre grupuri gălăgioase de tineri cu lumânări și sticle de băutură în mână.
A fi creștin este o alegere, tot așa cum a consuma droguri, oricare ar fi acestea este o alegere. Orice alegere are nevoie să fie asumată, adică să știi ce faci, „în ce te bagi” cum spun puștii. Or, în această privință, remarcăm în mod tradițional influența educației de acasă, mediul familial în care cresc copiii, dar și mediul lor social: școala pe care o frecventează, cartierul și orașul sau satul unde locuiesc, prietenii pe care și-i fac. De multe ori, părinții le dau o educație bună, dar aceasta cedează la un moment dat în fața asalturilor comunității unde familia trăiește sau al anturajului nepotrivit în care au intrat copiii, până când aceștia devin de nerecunoscut.
În episoadele următoare, vom continua să prezentăm efectele diverselor tipuri de droguri și ce putem face pentru a ne proteja copiii de consumul lor.
(va urma)
Psiholog Dr. Irina Petrea-Sullivan
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 185 (iunie 2024)
Revista poate fi achiziționată din:
- Platforma digitală – în format digital online
- Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
- Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate
De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni
Trackbacks and Pingbacks