Școala părinților

„Povestea tinerilor care îmbrățișează viața fără Smartphone”

de

Isabel Brooks, o tânără scriitoare londoneză în vârstă de 24 de ani, a ales să folosească un telefon fără caracteristici software avansate (e-mail, internet etc.) un deceniu întreg, între 2010 și 2020, în timp ce toți colegii și prietenii ei își trimiteau unii altora clipuri amuzante pe smartphone. Abia în 2020, în ultimul an de facultate, a cedat sfaturilor mamei ei, care se temea că lumea nu o poate contacta mai ușor, și și-a cumpărat smartphone. Acum regretă hotărârea și își dorește să renunțe la el și să revină la un model de telefon fără opțiuni avansate, cum avusese înainte. (A. D.)

„Nu voiam să dețin un smartphone doar pentru că toată lumea avea unul”

Scriitoarea își amintește că, în 2010, pe când avea 11 ani, erau foarte puțini copii în clasa ei care aveau un smartphone, iar colegii îi tratau ca pe niște celebrități. Se adunau în jurul lor, cu capetele plecate asupra unui joc video sau a unui videoclip de pe YouTube, smulgându-și telefonul unii altora. Dar apoi, în doar câțiva ani, smartphone-ul a devenit norma. Cu toate acestea, ea a decis să înoate împotriva curentului și să își păstreze telefonul de modă veche.

Explică ea însăși motivele acestei alegeri: „În parte, a fost dintr-un impuls de autoconservare. Devenisem extrem de dependentă de mediul online – stăteam ore în șir la computer când eram acasă – și mă îngrijora că aș putea aduce această dependență în fiecare clipă a vieții mele. De asemenea, nu voiam să dețin un smarphone doar pentru că lumea avea unul. Și așa, brusc, în loc să fiu una din mulțime, am devenit cea care iese în evidență”.[1] Astfel, pe când era în clasa a șasea, deja toată lumea comenta deschis cât de ciudat era că avea în continuare un telefon „cărămidă”. „Cel puțin”, își amintește ea, „era un bun punct de pornire pentru conversații. Și îmi oferea și câteva avantaje practice. Nu trebuia să-mi fac griji că mi-ar fura cineva telefonul, ceea ce ar fi însemnat că atunci când îl uitam prin magazine, autobuze, pe băncile din parc sau în tren, aproape întotdeauna îl recuperam. Chiar dacă nu-l găseam, puteam găsi un înlocuitor pe eBay cu doar 7 lire. Bateria ținea trei zile, iar de fiecare dată când îl scăpam pe jos, puteam aduna piesele, le puneam la loc și puteam să-l pornesc din nou”.

Existau însă și unele dezavantaje: „Orice călătorie necesita o etapă extinsă de planificare. Înainte de a merge undeva unde nu mai fusesem, trebuia să iau o bucată de hârtie, să studiez Google Maps și să desenez un traseu cu creionul, notând numele străzilor pe care trebuia să cotesc. Dacă pierdeam hârtia, întrebam oamenii de pe stradă. Știu că asta pare absurd pentru majoritatea oamenilor acum”. Totuși, aceste dezavantaje erau minore comparativ cu beneficiile de pe urma faptului că nu deținea un smartphone: „Conform studiilor recente, deceniul 2010-2020 a marcat începutul unei scăderi dramatice a fericirii tinerilor. Acesta este, desigur, același deceniu în care internetul a evoluat de la a fi un loc la care aveam acces pentru perioade finite acasă, pe computerul părinților, la ceva ce prindea viață în buzunarele noastre”.

Scriitoarea își amintește că, în 2020 lucrurile s-au schimbat, astfel încât viața fără smartphone a devenit aparent imposibilă: chiar și universitățile au început să impună studenților să descarce o aplicație de autentificare pe telefoanele lor, pentru a genera un cod de fiecare dată când doresc să acceseze emailurile.

În acest context, aș dori să împărtășesc eu însumi o experiență personală: dețin un telefon destul de vechi care, teoretic, oferă acces la internet, însă în practică, încărcarea paginii de start Google durează câteva minute bune. Vizionarea unui clip de două minute pe YouTube necesită, în cel mai bun caz, zece minute, adesea întrerupte. De asemenea, aplicația WhatsApp nu poate fi instalată (am verificat). Aceste limitări descurajează utilizarea aplicațiilor online, exact ceea ce îmi doream. În prezent, petrec o mare parte din timp în fața laptopului, mult mai mult decât mi-aș dori. Dacă aș avea un smartphone și acces constant la internet, mă tem că m-aș confrunta cu riscul unei dependențe serioase. Pe de altă parte, trebuie să menționez că facultatea noastră utilizează platforma Moodle, iar accesul la cursuri și alte informații importante necesită aplicația FreeOTP, care generează un cod de acces. Aceasta din urmă necesită un smartphone, însă, din fericire, soția mea a avut un smartphone vechi pe care nu-l mai utiliza și mi l-a împrumutat. Acesta nu are cartelă SIM, așa că nu pot trimite mesaje, primi apeluri sau accesa internetul; tot ce pot face cu el este să primesc codul cerut de facultate și să fac fotografii. Astfel, se dovedește a fi un smartphone chiar mai limitat decât un telefon clasic, ceea ce mă avantajează. Voiam doar să subliniez că nici cerințele obligatorii ale instituțiilor de învățământ, fie ele școli, licee sau universități, nu ne impun să adoptăm un smartphone cu toate funcționalitățile asociate.

În finalul articolului semnat de Isabel Brooks, autoarea mărturisea: „Chiar și acum, mi-ar plăcea să mă întorc la vechiul meu telefon. Recent, simțindu-mă copleșită de vibrațiile constante ale iPhone-ului, am cumpărat un telefon de ocazie de pe eBay. Visez cu ochii deschiși la momentul în care îl voi încărca și voi arunca smartphone-ul meu în Tamisa, dar nu o fac, în principal pentru că am grupuri de WhatsApp pentru muncă pe care trebuie să le verific constant. Între timp, telefonul cumpărat este încă în ambalajul său, sub patul meu, pregătit să-l folosesc de îndată ce va deveni din nou o opțiune”.[2]

„Eu controlez rolul pe care îl joacă tehnologia în viața mea”

Laura, o profesoară care trăiește împreună cu soțul și fiica sa în Albuquerque, New Mexico, a ales o cale mai radicală. N-a deținut niciodată un smartphone și nu are intenția de a cumpăra unul. „Nu cred că aș fi o utilizatoare bună de smartphone,” explică ea. „Nu mă încred în mine că am puterea să-l las deoparte și să nu mă gândesc la el. Astfel, când plec de acasă, nu mă obsedează toate distragerile pe care le-ar putea aduce un smartphone. Sunt liberă de ele”. Desigur, cei mai mulți oameni ar respinge ideea de a renunța la telefonul inteligent, aducând drept argumente toate aspectele care le fac viața cu puțin mai ușoară – de la căutarea recenziilor despre un restaurant într-un oraș necunoscut până la utilizarea GPS-ului și grupul de pe WhatsApp al părinților de la școala copilului. Pierderea acestor mici avantaje nu o îngrijorează însă pe profesoara din New Mexico. „Nu mi-e greu să-mi notez ruta înainte să plec de acasă,” spune ea. Iar pentru facilitățile absolut necesare, poate folosi un laptop. Ceea ce o preocupă pe Laura este să se concentreze pe ceea ce consideră că are cea mai mare însemnătate, cum ar fi să cultive relațiile cu persoanele apropiate și să se bucure de viață în prezent. Ea a subliniat cât de important este să fie prezentă alături de fiica ei și cât de valoros este timpul petrecut cu prietenii, fără să fie distrasă de notificările unui telefon. O sursă importantă de satisfacție a Laurei, în viața ei fără smartphone, provine chiar din alegerea făcută. „Decizia mea de a nu folosi un smartphone îmi oferă un sentiment de autonomie”, spune ea. „Eu controlez rolul pe care îl joacă tehnologia în viața mea”.[3]

Reîntoarcerea la simplitate

Paul este un tânăr angajat la o companie industrială din Marea Britanie. În toamna anului 2015, a luat decizia neobișnuită de a renunța la smartphone-ul său, alegând în schimb un Doro PhoneEasy, un telefon cu clapetă, cu funcții simple, destinat în principal seniorilor, cu butoane voluminoase și cu text cu litere mari. Paul a aflat apoi că unii directori, în special din sectorul financiar, preferă telefoanele simple, precum Doro. Acești profesioniști, în principal manageri care efectuează tranzacții cu sume mari de bani, consideră că folosirea acestor dispozitive le oferă sprijin pentru a se feri de informațiile de piață atrăgătoare ce le-ar putea influența alegerile, având în vedere amploarea tranzacțiilor și riscurile implicate.

Întrebat despre experiența sa, Paul a afirmat că inițial, când a renunțat la smatphone, s-a simțit copleșit și nu știa cum să gestioneze situația. Pe parcurs, a realizat că poate fi mai prezent alături de soție și copii, fără a avea atenția mereu distrasă. De asemenea, la locul de muncă, productivitatea i-a crescut semnificativ, iar nivelul de stres s-a diminuat major. Soția sa a observat, de asemenea, că acum este mult mai fericit decât înainte.

Altă abordare a ales Daniel Clough, manager de top. El a decis să simplifice interacțiunea cu telefonul său inteligent, ascunzându-și iPhone-ul într-un dulap și folosind un telefon Nokia 130 pentru apeluri și SMS-uri. Deși i-a luat aproape o săptămână să depășească impulsul de a verifica constant telefonul, el se simte acum mai bine, mai prezent și cu mintea mai clară. Clough recunoaște că singurul dezavantaj al vieții fără smartphone este dificultatea de a găsi informații rapid, dar această mică neplăcere este compensată de beneficiile unei vieți mai simple.[4]

Există întotdeauna soluții. Chiar dacă nu alegem soluția radicală de a renunța complet la smartphone. În funcție de circumstanțele în care ne desfășurăm viața și de caracterul fiecăruia, putem găsi opțiuni prin care să reducem timpul petrecut în preajma telefoanelor noastre inteligente. Astfel, prin utilizarea înțeleaptă a acestora, putem câștiga momente valoroase pe care să le dedicăm interacțiunilor semnificative din viața reală.

Conf. univ. dr. Andrei Drăgulinescu


[1] Isabel Brooks, I’m 24, but I used a Nokia ‘dumbphone’ for the whole 2010s. Now I long to go back to it, The Guardian, 6 ianuarie 2024.

[2] Isabel Brooks, art. cit.

[3] Cal Newport, Minimalism digital, Ed. Publica, București, 2019, pp. 65-66.

[4] Cal Newport, op. cit., pp. 228-229.


Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 189 (octombrie 2024)

Revista poate fi achiziționată din:

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

  • la revista în format digital online, de AICI
  • în format tipărit, cu livrare în România, de AICI
  • în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackbacks and Pingbacks