Cuvântul duhovnicului

„Să trăim timp de calitate!”

de

Să nu ne uimească răspunsurile simple şi pline de profunzime ale Părintelui Nicodim! Acestea izvorăsc dintr-o viaţă dedicată mărturisirii lui Hristos în mijlocul oamenilor, mai ales al tinerilor epocii noastre. Experienţa întâlnirii cu mii de tineri, fiecare cu problemele lui, l-au făcut pe Părintele să găsească un răspuns pentru fiecare, un cuvânt care să-i ajute să urce scara cunoaşterii lui Dumnezeu. Acest simţământ l-am avut şi noi în urma dialogului purtat zilele acestea. (Virgiliu Gheorghe)

– Părinte Nicodim, vorbim foarte des despre Dumnezeu, ne rugăm, ne împărtășim, dar cum știm dacă Dumnezeu este prezent într-adevăr în viața noastră?

– Pentru un om credincios, cred că este o evidență faptul că Dumnezeu este prezent în viața lui. Dumnezeu poate fi pus la încercare, cum zicea cineva. Mi-a povestit un domn inginer cum s-a convertit, în drum spre Oradea, mergând să schimbe niște piese. S-a întâlnit cu o bătrânică pe la Bistrița și a luat-o la ocazie. Bătrânica a văzut că nu-și face cruce și l-a întrebat dacă el crede în Dumnezeu. A răspuns că el crede în rațiunea lui și bătrânica s-a uimit: „Cum, ești inginer, ești un om deștept, și nu crezi în Dumnezeu? Pune-L pe Dumnezeu la încercare, să Se arate!” După un număr de kilometri a coborât doamna și el a rămas cu o prezență bună în mașină. Se gândea la bătrânica simpatică, plină de viață, care se uimea că el nu credea. Și a zis hai să-L pună pe Dumnezeu la încercare.

Avea un proiect pentru o piesă, pe care trebuia să-l ducă la Oradea. A zis: „Dacă eu găsesc piesa deja făcută la Oradea, fără ca ei să aibă proiectul, atunci Dumnezeu există!” Vorbise la telefon despre piesa respectivă, dar nu aveau cotele. S-a dus acolo și piesa era gata. Și mi-a spus: „Mi s-a ridicat părul pe cap și nu-mi venea să cred!” Am scos proiectul, l-am confruntat și am zis: „Dar cum ați reușit?” „Păi, ne-ați dat datele prin telefon și am dibuit-o și am zis că trebuie să fie cam așa”. De atunci, el se sfătuiește cu Dumnezeu în fiecare zi. Adică a fost o chestiune foarte evidentă că Dumnezeu l-a pescuit prin vocea unei bătrâne, luată la o ocazie.

Deci omul, dacă-și dorește cu adevărat să-L cunoască pe Dumnezeu are multe modalități de a-L cunoaște și de a-L trăi. Este prezent în viața noastră. Pentru un om rațional și inteligent, Dumne­zeu Se vede în creație în primul rând, în armonia din natură, în relațiile dintre oameni. Dacă omul este atent, Îl vede pe Dumnezeu în fiecare zi, în întâmplările cotidiene. Ca să Îl simtă pe Dumnezeu, omul are nevoie să-și sensibilizeze puțin sufletul. Sufletul, organul simțirii lui Dumnezeu, trebuie pregătit puțin.

„Sufletul are nevoie de har”

– Care sunt lucrurile care îl îndepărtează pe om de Dumnezeu?

– Sfântul Dumitru Stăniloae, cred că în Ascetica sa, zice: „Omul caută fericirea, dar de fapt de multe ori o caută exact în direcția opusă”. El încearcă să-și umple sufletul care este duh, caută să-și umple acest dor infinit după Dumnezeu cu lucruri materiale. Bagă mâncare, bagă băutură, bagă bani, mașini, și sufletul niciodată nu va fi împlinit cu lucruri care sunt trecătoare, materiale, nu au dimensiunea veșniciei. Sufletul are nevoie de har.

Dacă un om stă toată ziua la bere și mănâncă foarte mult și nu pune sufletul pe primul loc, căci sufletul este cel care Îl percepe pe Dumnezeu, nu-L va simți pe Dumnezeu, pentru că nu este pregătit. Cei mai mulți, trăind mai mult trupește, experimentează lucrurile materiale, trupești. E alegerea fiecăruia.

– Cum influențează mediul, anturajul, apropierea sau depărtarea nostră de Domnul?

– Între oameni care nu cred deloc, dacă nu ești foarte bine ancorat, te clatini. Te secularizezi. Încă un risc: ajungi la o anumită vârstă și ți-ai făcut, cum se zice pe la țară, „toate comoditățile”. Ai mașină de spălat, ai o mașină în curte, ai prieteni, ai un restaurant unde șeful este un prieten de-al tău și te invită o dată pe lună să sărbătoriți ziua cuiva. Având toate facilitățile și intrând în duhul prietenilor tăi, dar care au ștachetele mai jos, te acomodezi. Și la un moment dat ai vrea parcă să fii altfel, dar nu mai poți, pentru că te-ai învățat cu toate aceste facilităţi. Te-ai prea obișnuit cu un stil de viață.

Ești credincios, dar ai și bani, ai tot ce-ți trebuie. E foarte riscant. Și atunci vine o boală. Am întâlnit oameni foarte sinceri care la vârsta bătrâneții nu mai aveau nimic de câștigat sau de pierdut, și atunci Îl căutau pe Dumnezeu cu sinceritate. Doamne care au rămas văduve, domni care au ajuns la o vârstă înaintată și au rămas văduvi, cu copiii departe, plecați în străinătate, și care au început să citească Noul Testament cu foarte multă atenție. Și unii dintre ei mi-au mărturisit că dacă ar fi să fie din nou tineri, ar prefera monahismul, adică ar prefera o viață fără multă împrăștiere, tulburare, ca să aibă timp să aprofundeze Scripturile, Părinții, să poată înțelege mai bine planul lui Dumnezeu.

Atunci oamenii care ating o anumită vârstă, care au trecut prin suferințe, prin boli, ajung să spună: „Atât de repede trece viața aceasta! Dacă ar fi să trăiesc din nou, aș merge la mănăstire”. Deci unora dintre cei ajunşi la o vârstă sau trecuți prin greutăți și nemaiavând dorințe, nemaiavând ambiții, nu le-a mai rămas decât Dumnezeu. Alții, înainte de a ajunge la bătrânețe sau la vreo suferință, au ajuns la înțelepciune și-L caută pe Dumne­zeu. Și cunosc oameni la cincizeci și ceva de ani, care trăiesc  foarte simplu, au program de lectură în fiecare zi din Noul Testa­ment, Vechiul Testament, o carte duhovniceas­că, televizor nu prea; foarte rar se uită la știri, și mă bucur pentru ei. Oameni care trăiesc în societate, alături de noi, dar care „s-au vaccinat” de lume. Dostoievski, într-un roman de-al lui, spune: „Cu cât urăsc mai mult lumea, cu atât iubesc mai mult omul. Cu cât iubesc mai mult omul, cu atât urăsc mai mult lumea”.

– Dar există şi tineri care parcă nu au nici un sens ȋm viaţă, sunt depresivi, nu simt bucuria vieţii…

– În studenţie am avut un astfel de coleg. Şi un Părinte i-a zis: „Se vede pe tine că nu mai ai nici o bucurie, nu mai ai lumină”. Și zice: „Ce să fac?” „Pentru persoane în stare de depresie, în starea ta de apatie, sunt foarte importanți oamenii vitali”. Pe atunci trăia Părintele Cleopa. „Să mergi la Părintele Cleopa sau să găsești pe cineva care are vitalitate și-ți poate transmite și ție!” De asemenea, sunt foarte importante slujbele de noapte, ca să recapeți viață, și citirea Psaltirii. Să te întâlnești cu persoane pline de viaţă. Să nu stai singur, să nu te izolezi. Să nu te izolezi, că diavolul se bucură când un om se izolează și poate dansa cu gândurile lui, îl poate duce într-o lume imaginară, sumbră, în care se poate întâmpla orice. Ieși din singurătate și să te duci între oameni. Oameni tari, care se roagă, care se împărtășesc. Apoi și tu, dacă te poți ruga, chiar dacă nu mai simți nimic, roagă-te!

Cantitatea aduce și calitate. Să faci efortul de a te spovedi, chiar dacă nu mai simți nimic. Să zici: „Doamne, ajută necredinței mele! Cred, Doamne, dar ajută necredinței mele!” Să te lupți! Lupta asta a ta este foarte importantă, pentru că arată un efort și o zbatere interioară a credinței. Și Dumnezeu vede că ești fidel Lui nu numai când primești bomboane, când primești răsplată, ci şi cȃnd ești și în situații ȋn care simţi că nu mai este lângă tine. Te porți bărbătește când nu mai este harul, când nu mai este căldura și lumina lui Dumnezeu cu tine. Și tu te zbați să ieși din această luptă și eu cred că Dumnezeu îi iubește pe luptătorii care nu primesc la fiecare pas premii”.

(fragment)

Interviu realizat de Mihaela Raluca Tănăseanu


Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 189 (octombrie 2024)

Revista poate fi achiziționată din:

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

  • la revista în format digital online, de AICI
  • în format tipărit, cu livrare în România, de AICI
  • în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackbacks and Pingbacks