Fiecare om contează!

Într-adevăr, nimeni nu este inutil! Pentru fiecare Dumnezeu a rânduit o cale, resursele necesare și o menire. Să nu ne temem! Să avem încredere deplină în El și chiar și cele mai întunecate scenarii pot dobândi un sfârșit fericit.

„Fiecare om contează!” este și mesajul celei de-a 15-a ediții a „Marșului pentru viață”, care va avea loc la finalul „Lunii pentru viață 2025”, eveniment ce se va desfășura în București și în sute de localități din România și Republica Moldova. Va fi o campanie de conștientizare că „viața fiecărui copil contează, pentru el, pentru cei apropiați ai lui, dar și pentru lumea întreagă. Fiecare copil aduce în lume darurile sale unice și are o valoare infinită încă din momentul concepției. De aceea, nașterea lui este primul pas ca să-și poată dezvolta și împlini potențialul.”

În București, Marșul pentru viață 2025 este organizat de Asociația „Studenți pentru viață” București și Asociația „România pentru viață” și se va desfășura sâmbătă, 29 martie, începând cu ora 11.30 în Piața Universității.[1]

Schimbarea cutremurătoare a unui doctor ginecolog

Obstetricianul american Anthony Levantino este unul dintre medicii care a conștientizat că, într-adevăr, fiecare om contează și a făcut o emoționantă mărturisire publică despre cum a renunțat să mai efectueze avorturi. Prima astfel de intervenție a realizat-o în 1977, pe când era student. În următorii cinci ani a făcut 12000 de avorturi, inclusiv în trimestrul al II-lea de sarcină.

„Principala tehnică pentru aceste întreruperi de sarcină erau injecțiile cu soluție salină: Era un coșmar, fiindcă vedeai un copil întreg care se năștea, de cele mai multe ori, încă viu. Dar și cealaltă metodă, a chiuretajului, este la fel de abominabilă: Tai picioarele și mâinile fătului și le așezi pe o masă. Fătul moare în uter. În această perioadă, eu însumi treceam printr-o mare încercare: Soția mea și cu mine am descoperit că nu putem avea copii. Alergam dintr-o parte în alta căutând să adoptăm un copil, în timp ce eu continuam să arunc la gunoi câte nouă-zece copii pe săptămână. Am adoptat într-un final o fetiță și i-am pus numele Heather. Câțiva ani mai târziu, s-a născut și fiul nostru. Fiica mea, Heather, pe când avea aproape șase ani, a fost lovită de o mașină chiar în fața casei. A murit în brațele noastre, în ambulanța care o transporta către spital.

După acest moment am mai efectuat câteva întreruperi de sarcină în trimestrul al II-lea, dar mi-a fost foarte greu să continui. După ce ți-ai îngropat propriul copil, viața se schimbă. Dintr-odată viața unei alte persoane devine reală. Nu mai vorbim de lecții de embriologie și nici banii pe care îi câștigam.Am conștientizat în cele din umră că, dacă nu trebuie să omori un copil în trimestrul al doilea, atunci n-ar trebui să îl omori nici mai devreme”.

Levantino este acum membru în mișcarea „Pentru viață” din Statele Unite, iar acest lucru l-a ajutat să-și vindece rănile, fiindcă durerea lui a fost foarte mare când a conștientizat ce a făcut atâția ani la rând.

Într-o dispută juridică cu o organizație internațională care susținea avortul ca fiind un „drept”, reprezentantul acesteia i-a cerut doctorului Levantino să înceteze să mai facă „presiuni” asupra femeilor. Doctorul a venit atunci în fața judecătorului cu toate instrumentele necesare unui avort, a descris în amănunt toată procedura și a povestit cum și el și-a schimbat poziția în timp ce efectua o întrerupere de sarcină: „Am scos cu atenție, pe rând, bucată cu bucată, fătul și l-am pus pe o masă, fiind atent să îl scot întreg, deoarece, altfel, mama este în pericol să se infecteze și să moară. Pentru prima dată m-am uitat cu atenție la membrele copilașului de pe masă și nu am văzut nici un fel de drept minunat al femeii de a alege așa ceva și nici pentru mine, să mă bucur de banii pe care îi câștigam. Singurul lucru pe care l-am văzut a fost că tocmai omorâsem copilul cuiva”.[2]

Dreptul la întreruperea sarcinii are legătură cu acest curent al gândirii materialiste. Ignorând faptul că fătul este un om care se dezvoltă după chipul lui Dumnezeu, această viziune deschide drumul către o abordare superficială care reduce omul la un soi mașinărie. Această gândire a fost propagată de filosofii materialiști ai secolului al XVII-lea din Europa și implementată prin acțiunile unor organizații finanțate de către societăți secrete, care servesc unor interese politice”.[3]

Și întrucât mărturiile despre avort ce vin din partea medicilor au o mai mare greutate, redăm un fragment dintr-o declarație pro-viață, făcută publică în anul 2011 de 67 de medici ciprioți din toate specializările. Ei afirmă că, „în conformitate cu ultimele cercetări în medicină, fătul este om desăvârșit încă din prima secundă a conceperii lui. Prin urmare, avortul în orice stadiu al sarcinii care are loc din orice fel de motiv este crimă cu premeditare. Fătul are aceleași drepturi ca oricare alt copil sau adult, de aceea, statul are datoria să îl protejeze și să îi asigure drepturile”.

Nădăjduim că și medicii români pro-viață vor urma o asemenea inițiativă pentru a sensibiliza opinia publică asupra faptului că, da, fiecare viață contează.

Tatiana Petrache

[1] https://basilica.ro/vata-fiecarui-copil-conteaza-cateva-date-din-calendarul-lunii-pentru-viata-2025-in-capitala/

[2]  https://familyfirst.org.nz/2018/11/05/dr-anthony-levatino-destroys-abortion-in-2-minutes/.

[3] Din Părintele Dionisios Tampakis, „Acolo vei vedea Raiul întreg.Nouă povestiri pro-viață”, Traducere de Andreea Macra, Ed. Sophia, 2022.

Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 194 (martie 2025)

Revista poate fi achiziționată din:

• Platforma digitală – în format digital online
• Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
• Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

la revista în format digital online, de AICI

în format tipărit, cu livrare în România, de AICI