Școala părinților

Copilăria în afara lumii reale (II)

cu

Copiii cresc astăzi într-o lume digitală care le captează atenția și le modelează obiceiurile de la vârste fragede. Ce se pierde când timpul petrecut în fața ecranelor ia locul jocului liber, al prieteniilor și al experiențelor din lumea înconjurătoare? Cum le influențează capacitatea de a aștepta, de a depăși frustrările și de a avea răbdare? (A.D.)

Un experiment necontrolat

Conform unui studiu[1] din ianuarie 2026, adolescenții americani petrec în medie aproape cinci ore pe zi pe rețelele sociale, iar un sfert dintre copiii cu vârste între 13 și 14 ani ajung să le folosească șapte ore sau mai mult în fiecare zi. Întrucât pubertatea reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea creierului, amploarea acestei expuneri ridică serioase semne de întrebare cu privire la siguranța platformelor și la efectele lor asupra sănătății publice.

Autorii studiului (Haidt și Rausch) consideră că dovezile privind efectele nocive ale rețelelor sociale asupra adolescenților sunt copleșitoare. Printre problemele identificate se numără hărțuirea sexuală, tulburările de somn și adicția. Potrivit unor date provenite din cercetări interne ale companiei Meta, 13% dintre utilizatorii Instagram cu vârste între 13 și 15 ani, echivalentul a aproximativ 5,7 milioane de adolescenți, primesc săptămânal propuneri sau avansuri sexuale nedorite. Totodată, 45% dintre adolescenții americani, aproximativ 17,5 milioane de persoane, afirmă că utilizarea rețelelor sociale le afectează negativ somnul. Estimările indică și faptul că aproape 10% dintre adolescenți, adică aproximativ patru milioane în Statele Unite, prezintă forme de adicție de aceste platforme.

Alte cercetări au urmărit efectele reducerii timpului petrecut pe rețelele sociale. În cadrul unor experimente, întreruperea utilizării timp de două săptămâni a fost asociată cu o scădere de aproximativ o treime a prevalenței depresiei clinice. În ansamblu, efectele negative par să fie mai pronunțate în cazul fetelor, mai ales în ceea ce privește depresia și anxietatea.[2]

Copiii în capcana recompenselor digitale

Jonathan Haidt consideră că rețelele sociale au introdus în viața noastră un pericol capabil să influențeze profund gândirea și comportamentul, mai ales în cazul copiilor.

La început, ideile sale au fost privite cu scepticism. Unii l-au considerat alarmist, un critic al tehnologiei care deplânge obiceiurile „copiilor din ziua de azi”. Pe măsură ce s-au acumulat însă dovezile privind izolarea socială și deteriorarea sănătății mintale a tinerilor, argumentele sale au câștigat tot mai multă atenție.

Haidt invocă situații în care legătura dintre utilizarea rețelelor sociale și consecințele dramatice pare directă: copii șantajați sexual online, care ajung să-și ia viața, sau fete care dezvoltă tulburări de alimentație la scurt timp după ce încep să folosească Instagram. În astfel de cazuri, susține cercetătorul, nu este vorba atât despre o asociere statistică, cât despre efecte care pot avea o legătură cauzală directă cu experiențele online.

Pentru a explica mecanismul din spatele atracției exercitate de aceste platforme, cercetătorul face o comparație cu aparatele de jocuri de noroc. Spre deosebire de televizor, dispozitivele cu ecran tactil îi oferă copilului un răspuns imediat la fiecare atingere. Treptat, acesta învață să repete gesturile care îi aduc recompense, iar anticiparea unei noi recompense îl determină să continue. Haidt descrie smartphone-ul drept o mașină de condiționare comportamentală, asemănătoare mecanismelor studiate de psihologul B. F. Skinner, care a demonstrat cum recompensele administrate intermitent pot modela rapid comportamentul animalelor.

Documentele interne ale companiilor ce dețin platforme de social media arată că acestea nu sunt în necunoștință cu privire la efectele negative ale utilizării compulsive ale rețelelor sociale pe care le promovează. Un raport de cercetare al TikTok asociază acest tip de utilizare cu dificultăți privind memoria, gândirea analitică, empatia și profunzimea conversațiilor, precum și cu o creștere a anxietății. Haidt consideră că asemenea mecanisme nu reprezintă un efect secundar neprevăzut; ele fac parte chiar din modul în care sunt concepute platformele, pentru a-i determina pe utilizatori să revină cât mai des.

Cercetătorul amintește și o discuție între doi specialiști ai companiei Meta despre eficiența recompenselor intermitente în menținerea comportamentului repetitiv, comparate explicit cu mecanismul aparatelor de jocuri de noroc. Obiectivul platformelor este maximizarea implicării utilizatorilor, iar această preocupare poate avea efecte negative semnificative asupra acestora. În perspectiva lui Haidt, cu toate că internetul este mult mai vast decât rețelele sociale, această din urmă parte a sa concentrează riscuri deosebite, mai ales pentru copii și adolescenți.[3]

Copilăria sub asediul ecranelor

Situația sănătății mintale a tinerilor americani este îngrijorătoare. Sinuciderea reprezintă a doua cauză de deces în rândul persoanelor sub 24 de ani, iar un raport al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), publicat în 2023, arăta că unul din cinci adolescenți cu vârste între 12 și 17 ani trecuse prin cel puțin un episod depresiv major. Erau cele mai grave rezultate înregistrate în cei treizeci de ani de când instituția urmărea acest fenomen. Reprezentanții CDC au descris situația drept nocivă și au atras atenția că semnalele transmise de tineri reclamă măsuri concrete.

Psihologul Jonathan Haidt analizează această criză în cartea O generație în pericol, în care susține că părinții tind să-și supravegheze și să-și protejeze excesiv copiii în lumea fizică, lăsându-i însă prea expuși riscurilor din mediul online.

La începutul anilor 2010, tulburările de dispoziție au crescut brusc în rândul studenților americani. În același deceniu s-au înmulțit constant cazurile de depresie și anxietate raportate de tineri, iar până în 2020 ratele ajunseseră să fie cu 134%, respectiv 106% mai mari. Tendințe similare au fost observate și în alte țări. Haidt pune această evoluție în legătură cu răspândirea smartphone-urilor și a rețelelor sociale. În 2010, Apple a introdus un telefon cu cameră frontală, iar Instagram, disponibil atunci doar pe smartphone-uri, și-a început ascensiunea. După achiziția platformei de către Facebook, numărul utilizatorilor a crescut de la 10 milioane, la sfârșitul lui 2011, la 90 de milioane, la începutul lui 2013. Generația Z a fost prima care a trecut prin pubertate având permanent la îndemână un dispozitiv ce o putea desprinde de oamenii din jur și atrage într-o lume digitală captivantă, instabilă și nepotrivită pentru copii și adolescenți.

Deși nici adulții nu sunt întotdeauna capabili să-și controleze relația cu telefonul, tinerii sunt mai vulnerabili: creierul lor se află încă în dezvoltare, iar autocontrolul și sistemul de valori nu sunt pe deplin formate. Un sondaj din 2016 arăta că jumătate dintre adolescenți se considerau „dependenți” de telefoanele lor. Un studiu ulterior al Centrului de Cercetare Pew indica faptul că aproape toți adolescenții americani aveau un smartphone, iar aproximativ jumătate spuneau că sunt conectați la internet aproape în permanență.

Într-o audiere în Congresul american, în 2022, Haidt a invocat și studii care indică o relație cauzală între răspândirea Facebook și creșterea depresiei și anxietății, mai ales în rândul fetelor. Cercetări interne ale Instagram au arătat, de asemenea, că platforma agrava problemele legate de imaginea corporală pentru una din trei adolescente.

Haidt pune sub semnul întrebării și argumentul potrivit căruia rețelele sociale le-ar oferi sprijin copiilor care se simt diferiți sau marginalizați, ajutându-i să găsească grupuri în care să se simtă acceptați. El observă că, în comparație cu numeroasele studii care semnalează efecte negative, dovezile privind beneficiile pentru sănătatea mintală a adolescenților în cazul utilizării îndelungate sau intense a acestor platforme sunt puține.

O altă problemă identificată de Haidt este supraprotecția parentală, pe care o numește safetyism: tendința de a-i feri pe copii de orice situație percepută ca riscantă, inclusiv de joaca nesupravegheată în aer liber. Efectele se resimt atât în copilărie, cât și în adolescență. În schimb, o copilărie în care există suficientă libertate de explorare îi ajută pe copii să-și dezvolte autonomia, să construiască relații de atașament solide și să învețe să facă față riscurilor obișnuite ale vieții.[4]

Copiii au nevoie de timp pentru a crește, de libertatea de a explora lumea și de răgazul de a învăța din propriile experiențe. Ecranele le oferă recompense imediate și îi obișnuiesc cu un ritm în care așteptarea pare inutilă. Or, răbdarea se formează tocmai prin întâlnirea cu lucrurile care nu se obțin pe loc: o deprindere, o prietenie, înțelegerea unei cărți, depășirea unei dificultăți. Dacă le răpim copiilor aceste experiențe, riscăm să le slăbim capacitatea de a suporta frustrarea și de a-și găsi echilibrul într-o lume care nu răspunde întotdeauna imediat dorințelor lor.

Poate că una dintre cele mai importante responsabilități ale părinților este să le redea copiilor timpul copilăriei. Timpul jocului fără un scop precis, al întrebărilor la care nu primesc răspuns imediat, al prieteniilor care se construiesc încet și al lucrurilor care cer efort. Răbdarea se învață trăind, prin așteptare, prin încercări și prin apropierea de ceilalți. Iar copilul care are răgazul să descopere lumea reală va avea mai multe șanse să-și găsească locul în ea, fără să caute necontenit, pe un ecran, următoarea recompensă.

Conf. univ. dr. Andrei Drăgulinescu


[1] Jonathan Haidt, Zachary Rausch, Social media is harming young people at a scale large enough to cause changes at the population level, SSRN, 14 ianuarie 2026.

[2] The Uncontrolled Experiment: Why Social Media Failed the Safety Test, New York University School of Business, 9 februarie 2026.

[3] David Remnick, Can We Save Kids from Social Media?, The New Yorker Magazine, 16 martie 2026.

[4] Maura Kelly, How to calm The Anxious Generation, Harvard T.H. Chan School of Public Health, 20 martie 2024.


Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 214 (noiembrie 2026)

Revista poate fi achiziționată din:

De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni

în format tipărit, cu livrare în străinătate, de AICI

la revista în format digital online, de AICI

în format tipărit, cu livrare în România, de AICI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Trackbacks and Pingbacks