Pilula schimbă creierul femeii
Dacă vrei ceva, te pui în genunchi!”
Antidepresivele sunt la mare căutare astăzi. Dar nu rezolvă problema decât pe moment şi mai dau şi dependenţă, uneori accentuând simptomatologia. Iată încă că în acest cuvânt al Părintelui Dionisie putem afla un foarte bun antidot la depresiile zilelor noastre. Şi nu este o metaforă. Optimismul unei vieţi cu adevărat creştine este lecţia pe care Părintele ne-o dă cu o simplitate uluitoare. Când îl asculţi realizezi cât de simple sunt lucrurile, dar trebuie să avem credinţă şi să ne punem toată nădejdea în Domnul, cu convingerea puternică că toate sunt cu putință împreună cu El, dacă sunt spre binele sufletelor noastre. Aşadar, vă recomand ca atunci când sunteţi puţin mai trişti să recitiţi acest interviu şi nu veţi regreta. (V.G.)
– Părinte Dionisie, în Epistola către Filipeni, Sfântului Apostol Pavel ne spune: „Bucurați-vă pururea în Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă!” Filipeni 4:4. Viața noastră este pe zi ce trece tot mai grea. Părinte, avem totuși motive să ne bucurăm?
– Da! Să ne gândim la ce spune tot Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani, că „împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” Romani 14:17. Bucuria este de mai multe feluri, în funcție de cum o vede omul. Dacă omul are trup, suflet și duh, înseamnă că și bucuria poate să fie o bucurie trupească – când te bucuri de ceva trupesc –, sau o bucurie sufletească, dar bucuria de care vorbește Sfântul Apostol Pavel este bucuria duhovnicească. Bucuria despre care Hristos le spune Apostolilor: „acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi”. Ioan 16:22. Ei, bucuria asta duhovnicească face parte din ființa omului, numai că trebuie s-o descoperim. Dacă trăim mai mult la nivelul instinctelor și la nivelul sentimentelor și al emoțiilor, bineînțeles că primează bucuriile astea, care sunt date până la urmă de stările sufletești și de dorințele omului.
Îmi aduc minte că am văzut un documentar despre apă, în care se vorbea și despre memoria apei. Documentarul respectiv se încheia cu faptul că toată creația spune neîncetat: „Iubire și recunoștință!”. Asta ce ȋnseamnă? Că nu ne putem bucura dacă nu iubim și dacă nu mulțumim. Bucuria adevărată vine dintr-o mulțumire. Și atunci, omul nemulțumit este veșnic trist. Dar dacă omul, în fiecare zi, de dimineață, de când a deschis ochii, cugetă: „Ce motive am să mă bucur? Păi, că am deschis ochii. Da, dar mă duc la serviciu și-i greu și am nu știu ce probleme. Ei, lasă că le rezolvă Dumnezeu.” Până la urmă e vorba de iubire, de recunoștință, dar și de o încredere pe care Dumnezeu ne-o cere să o avem în El ca Tată al nostru. Şi atunci, dacă omul învață lucrurile acestea, bineînțeles că până la urmă învăță să se bucure. Avem în noi bucuria asta, dar trebuie să facem exerciții să ne bucurăm. Era o vorbă bătrânească, o țin minte de la bunica: „Fă Rai din ce ai!”. Adică bucură-te de ce ai la îndemână. Și noi, românii, mai aveam o expresie: „Doamne, ferește de mai rău!”. Și eu spun mereu lucrul acesta, că dracul este cel care face din țânțar armăsar. Adică îți arată un lucru mic rău, pe care ți-l prezintă ca pe o catastrofă. Și atunci, bineînțeles că dacă vezi lucrurile în felul ăsta, nu te mai bucuri. De aceea gȃndeşte aşa: „Eh, lasă, Doamne ferește! Bine că a fost numai atâta!”.
Pune binele în față!
Și mai este o vorbă care mie nu mi-a plăcut niciodată: „Să pui răul în față!”. Păi cum să pun răul în față? Pune binele în față! Atunci, sigur că, dacă pun răul în față, normal că atrag răul în viața mea. Dacă pun binele în față, atrag binele în viața mea. Și oamenii care tot timpul zic: „Nu am cutare! Nu sunt bine!” – ȋl atrag pe nu în viața lor. Am văzut demult un film foarte frumos, „Convorbiri cu Dumnezeu” parcă se chema. Și la un moment dat spunea scriitorul respectiv: „Aveți grijă ce-I cereți lui Dumnezeu, că Dumnezeu nu spune niciodată Nu. El întotdeauna spune numai Da. Dacă tu spui: „Doamne, nu am bani!”, Dumnezeu zice: „Da, nu ai bani.” „Doamne, sunt trist!” „Da, ești trist.” „Doamne, nu-mi merge bine!” „Da, nu-ți merge bine cutare lucru.” Dar dacă spui: „Doamne, am bani!” „Da, ai bani.” Și atunci, o să ai. „Doamne, nu sunt cine știe ce, dar Doamne, ferește de mai rău! E bine și așa.” „Da, e bine și așa.” Și o să atragi în viața ta lucrurile cu da, lucrurile pozitive, lucrurile bune.
– Părinte, ați vorbit frumos despre bucuriile duhovnicești, care sunt mai importante decât cele lumești. Cum să simțim bucuriile duhovnicești și cum să le trăim?
– Sunt rare bucuriile acestea duhovniceşti și e clar că ele vin de la Duhul Sfânt. Uite, mi-aduc aminte din cartea Sfântului Siluan. Povestește că la un moment dat că, într‑o zi de Paști, a dăruit unui copilaș un ou și tare mult s-a umplut inima lui de bucurie și de har. Noi credem că bucuriile duhovnicești vin din nu știu ce fapte mărețe. Nu! Vin din smerenie, dacă omul știe să se smerească, dacă el știe să mulțumească, dacă omul este atent în jurul lui.
Îmi vine în minte o fază din filmul Ostrov, când stătea Părintele Anatolie pe ponton și cânta și a făcut o bărcuță și se juca… Cât de simplu pot să vină bucuriile astea! Însă, bineînțeles, ca să poți ajunge la astfel de bucurii cred că în primul rând trebuie să nu-i judeci pe alții. Tot Sfântul Siluan spune: „În momentul în care mintea ta s-a ridicat deasupra celuilalt, ai pierdut harul”. Normal că pierzând harul, nu te mai poți bucura duhovnicește, nu mai poți să vezi lucrurile duhovnicește. Atunci, trebuie să învățăm să putem păstra bucuriile acestea când vin. Trebuie să învățăm să trăim frumos, să gândim frumos, să fim veseli. Înțeleptul Solomon spune:
„O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj” Pildele lui Solomon 15:13.
Și m-am tot gândit la lucrurile acestea. Eu sunt un om vesel. Așa au fost și bunica, și mama. Și mi-am dat seama că diavolului nu-i plac oamenii veseli, mult mai mult succes are vrăjmașul diavol cu un om trist. Dar cu omul vesel, bucuria fiind de la Dumnezeu, nu poate să lucreze, nu poate să-i încurce mintea, nu poate să bage în mintea omului vesel lucrurile pe care el ar vrea să le bage, ca să-l tragă înspre el. Și de asta mă gândesc, că bucuria este un lucru împotriva căruia luptă vrăjmașul diavol. Nu-i place! Nu-i plac deloc oamenii bucuroși. Și atunci, să ne căutăm mereu motive să ne bucurăm, să râdem, sau, cum mai zicea cineva, să nu punem la inimă. Să nu le punem la inimă pe toate și să învățăm să găsim circumstanțe atenuante când ne vine gândul să judecăm pe altul, să găsim circumstanțe atenuante celuilalt, în așa fel încât să nu-l judecăm. De ce? Pentru că dacă-l judec, pierd pacea. Îmi pierd pacea, îmi pierd bucuria sufletului. Nu sunt eu pus ca să judec, ci eu trebuie să mă uit la mine și cât pot să-mi păstrez starea asta de bucurie.
– Şi cum să pot păstrez starea de bucurie?
– Mi-aduc aminte că odată m‑am dus la Părintele Teofil Pârăian și la despărțire m-a îmbrățișat. Păi, am rămas cu așa o bucurie, aproape două luni de zile am simţit acea bucurie, așa bucurie duhovnicească transmitea. Bucuria aceasta duhovnicească, ca și pacea, se poate transmite sau se poate pierde. Dacă te duci și stai în preajma unui om care poartă în el bucuria aceasta duhovnicească, ca Părintele Teofil sau ca Părintele Proclu și vorbești cu ei, te umpli şi tu de bucurie. Ei, dar dacă te duci afară și începi să te afunzi în cleveteli, în judecăți, să faci comentarii la ceea ce se întâmplă în lume, ți-ai pierdut toată pacea, ți-ai pierdut bucuria.
„Din orice putem să creăm o stare de bucurie”
– Părinte, este foarte profundă înțelepciunea bătrânilor și ați spun la început un cuvânt foarte frumos de la bunica dumneavoastră: „Fă Rai din ce ai!”. Cum să ne bucurăm de lucrurile mici, mărunte, mai ales când suntem apăsați de multe griji?
– Putem să ieșim cu copiii sau cu familia în natură, să ne jucăm. Mă gândeam cum ne jucam noi când eram copii. Astăzi, copiii nu mai știu să se joace. Și atunci nu mai știu să se bucure, dacă nu știu să se joace. Dacă stau tot timpul cu ochii în telefon, în calculator, vrăjmașul – care mai e numit și lupul înțelegător – aplică tactica lupului: să separe oaia de turmă. Și îi face pe copii să se separe de părinţi. Părinții se separă de copii, frații – unul de altul, fiecare în camera lui, fiecare cu tableta lui, cu telefonul lui. Ei, și atunci, ca să ne putem bucura din ce avem, hai să ieșim împreună, hai să ne jucăm. Deși văd de multe ori că sunt așa de atrași de tehnică și tehnologia aceasta, că foarte greu poți să-i scoți la aer liber. Eu am insistat mereu, mai ales celor care se spovedesc aici: „Faceţi-vă timp, măcar o zi pe săptămână, să ieșiţi cu copiii în aer liber, să vă jucați cu ei!”
Vin la noi, de la oraș, copii cu părinții. Și noi avem pești, avem căprițe. Este atâta bucurie pentru ei să meargă să vadă caprele. A venit un copil de la Oradea şi a zis că n-a văzut în viața lui capre sau vaci, că el credea că sunt de culoare mov, ca vacile de pe ciocolata Milka. Sunt lucruri mici, dar care aduc bucurie. Să-i scoatem la o grădină zoologică, în natură, cum am zis, să ne jucăm cu ei. Din orice putem să creăm o stare de bucurie.
Mergeam la cineva la Sibiu și avea o fetiță de doi anișori. Și, când mergeam pe acolo: „Hai, Părinte, să ne jucăm!”. Și ne jucam și baba-oarba, și de‑a ascunselea. Și acestei fetiței i-a arătat bunică-sa la un moment dat mai multe fotografii cu Părinți care mergeau la ei în casă. Și fetița zicea: „Ăsta-i Părintele care mi-aduce ciocolată, ăsta-i Părintele care mi-aduce creioane colorate, ăsta-i Părintele care mi-aduce nu știu ce…” și când a ajuns la poza mea a zis: „Ăsta-i Părintele pe care-l iubesc!” Și a întrebat-o: „Măi, dar de ce-l iubești pe Părintele?” „Pentru că el se joacă cu mine.” Și am văzut lucrul acesta, e foarte important ca părinții să-și facă timp să se joace cu copiii.
(fragment)
Interviu realizat de Ioana Maxim
Articol publicat în revista „Familia Ortodoxă” nr. 179 (decembrie 2023)
Revista poate fi achiziționată din:
- Platforma digitală – în format digital online
- Magazin România – în format tipărit, cu livrare în România
- Magazin străinătate – în format tipărit, cu livrare în străinătate
De asemenea, te poți abona la revistă, individual (un singur abonament) sau colectiv (până la 10 abonamente la aceeași adresă – reducere de până la 40%) pe un an sau pe șase luni
Trackbacks and Pingbacks